O cetate desenată - dialog cu Alexandru CIUBOTARIU şi Adina POPESCU

7 august 2013   Tema săptămînii

Pe 31 august şi 1 septembrie va avea loc, în cadrul Festivalului Dilema veche, un atelier de bandă desenată pentru copii, condus de Alexandru Ciubotariu şi Adina Popescu. Tema atelierului este una science fiction: „Cetatea de la Alba Iulia peste 1000 de ani“. Mai exact, cum va arăta Cetatea Alba Carolina în anul 3013? Astfel, copiii vor învăţa să creeze o poveste în imagini nu doar despre cavaleri şi domniţe, dar şi despre posibili extratereşti care vor veni în OZN-urile lor ca să viziteze Cetatea şi facă „turism cultural“ la Alba Iulia, în mileniul următor.

De ce un atelier de BD la Festivalul Dilema veche?

Ciubi: Pentru că banda desenată este o artă de sine stătătoare, iar familiarizarea publicului tînăr cu limbajul ei îmi pare importantă. Mă bucură că un festival care integrează mai multe ramuri artistice, sub un nume puternic în peisajul cultural românesc, îşi apleacă atenţia şi asupra benzii desenate.

Adina: Banda desenată este o formulă atipică de a crea, de a spune poveşti, care îşi are locul în contextul unui festival ca acesta. Un festival cu „de toate“, în care diferite domenii şi tipuri de discurs culturale se întrepătrund, aşa cum banda desenată înseamnă imagine, text, naraţiune. Pur şi simplu se potriveşte la fix.

Ce-şi propune acest atelier?

Ciubi: Să decodifice cîteva etape şi metode de realizare a unei benzi desenate. Chiar de la poveste-scenariu şi ajungînd la desen şi la finalizarea lucrării. Poate fi un început atît pentru cei care nu sînt familiarizaţi cu acestă formă de artă, dar şi pentru cei care urmăresc astfel de producţii, dar nu şi-au imaginat că le pot face chiar ei. A fost şi cazul meu, cînd eram mai mic...

Adina: Iniţial îmi propusesem pentru festival să coordonez un atelier de creative writing pentru copii, adică ceea ce fac de regulă, la un alt mod, în Dilematix (suplimentul pentru copii editat de Dilema veche). Apoi, cineva a venit cu ideea unui atelier de BD. Am mai lucrat cu Ciubi benzi desenate, la o revistă pentru copii, avem chiar şi o carte de BD împreună: eu am scris scenariile, el a desenat. Aşadar, acest atelier ar putea fi cumva 2 în 1: atît text, cît şi desen – şi modul în care cele două se completează reciproc.

De ce această temă a atelierului – „Cetatea de la Alba Iulia peste 1000 de ani“?

Ciubi: Este o temă care te îndeamnă la visare. Imaginaţia o poate lua pe ce căi îşi doreşte şi ne putem imagina un loc în care ne vom afla peste o mie de ani şi cum va fi...

Adina: Ne-am dorit o temă SF, modernă, dar care să implice şi locul în care se va desfăşura festivalul. Cetatea Alba Carolina are trei sute şi ceva de ani, însă, de fapt, e mult mai veche, prima fortificaţie de aici, un castru roman, a fost construită în anul 106. Deci, putem vorbi despre ceva de mai mult de o mie de ani. Cetatea a fost restaurată de curînd şi sperăm că va fi în picioare peste încă o mie de ani. Este vorba de durabilitate şi... de timp. Copiii vor fi cei care îşi vor imagina dacă ea va intra în circuitul turistic galactic şi va fi vizitată de turişti de pe alte planete.

Copiii de azi au la dispoziţie nenumărate mijloace de a învăţa/de a se juca... ce le mai spune banda desenată?

Ciubi: Banda desenată pare mijlocul cel mai plauzibil de a îmbina atracţia vizualului cu plăcerea lecturii. Ar trebui exploatată mai mult această calitate. Fascinaţia pentru poveşti spuse prin bandă desenată cred că nu va dispărea sau cel puţin nu prea curînd.

Adina: În ciuda dezvoltării tehnologiei, copiii nu s-au schimbat prea tare faţă de cei de acum 20-30 de ani şi o atracţie faţă de BD există, în mod categoric. Cu ocazia unor astfel de ateliere vor descoperi că banda desenată poate fi o formă de a se juca creativ.

Ce înseamnă, în momentul de faţă, BD-ul în România?

Ciubi: „Piaţa“ de bandă desenată din România, ca producţie, este foarte limitată, chiar dacă au apărut cîteva publicaţii demne de luat în seamă. Totuşi, avem cîte puţin din fiecare, iar eu, fiind foarte implicat, vă pot spune că există reviste, albume, multe încercări de auto-editare, webcomics, expoziţii, festivaluri şi evenimente conexe. Pasiunea pare a fi motorul care duce mai departe această artă în România.

Adina: Ciubi ştie mai bine... Dar să nu uităm că personaje precum Superman, Spiderman, Batman, încă foarte la modă şi care aduc încasări fabuloase în industria cinematografică, au fost iniţial eroi de BD. Mi-ar plăcea să se întîmple ceva asemănător şi la noi – un personaj de bandă desenată să devină celebru peste nopate.

Alexandru Ciubotariu a absolvit Facultatea de Artă „George Enescu“ din Iaşi, secţia grafică, în 2004. Lucrările sale au fost publicate în peste 60 de ziare şi reviste din România, Belgia, Slovenia, Polonia, Croaţia, Cehia, Franţa, Grecia, Serbia. A realizat ilustraţii pentru 13 cărţi şi semnează sau figurează în 11 albume de benzi desenate. În anul 2010, i-a apărut volumul Pisica pătrată (Vellant), primul album de street-art din România. A participat la peste 40 de expoziţii în România, Grecia, Franţa, Ungaria şi Belgia, iar în 2007 a avut prima expoziţie personală, cu titlul „Personaje“, la galeria StreetWise din Bucureşti. La acestea se adaugă nenumărate proiecte, evenimente, expoziţii-performance, ateliere etc., precum şi multe premii obţinute în ţară şi străinătate.

Adina Popescu a publicat, printre altele, două cărţi de poveşti pentru copii – Doar un zbor în jurul lumii (Compania, 1999), Un miriapod hoinar şi alte poveşti (CDPress, 2007), o carte de repovestiri ale basmelor populare româneşti – Mari poveşti pe înţelesul celor mici (CDPress, 2008) şi o carte de bandă desenată, împreună cu Alexandru Ciubotariu – Doxi, în benzi desenate (CDPress, 2007). Coordonează suplimentul pentru copii Dilematix, editat de Dilema veche şi, în ultimii doi ani, a susţinut ateliere de creative writing pentru copii în taberele „Locuieşte în poveste!“ ale Editurii Arthur.

Foto L. Muntean

Mai multe