Nume în sistemul solar
Privind cu atenţie spre peisajele extraterestre de pe alte planete sau sateliţi din sistemul solar, astronomii au realizat, încă de acum cîteva sute de ani, că denumirea formelor de relief ar duce la umanizarea acestora. Au ales nume ale personajelor celebre din istorie şi uneori nimeni nu i-a contrazis. Alteori însă, numele nu au rezistat: poate pentru cineva, regele Carol I al Angliei a fost cel mai bun prieten, dar pentru altcineva – un temut tiran. Cu timpul au apărut reguli consfinţite la întruniri internaţionale, reguli de bun-simţ respectate de o planetă întreagă. În prezent, nu poţi cumpăra un nume în cosmos (cu toate că unii şarlatani vînd scump această iluzie), dar îl poţi cîştiga. Una dintre reguli este ca planetele sau sateliţii lor să nu poarte numele unui om, fie el Dalai Lama sau Michael Jackson. Numele planetelor sînt ale zeilor din mitologia romană, iar sateliţii lor poartă numele personajelor satelit ale zeilor.
Dar planetele şi sateliţii lor au forme de relief, cratere, munţi, domuri vulcanice, creste, gropi, rîpe, cîmpii şi văi, iar acestea trebuie denumite pentru o mai bună orientare. Ca să nu existe mai multe variante de hărţi cu denumiri, astronomii au ales să lase acordarea numelor în sistemul solar unei organizaţii internaţionale numite „Uniunea Astronomică Internaţională“ (UAI) cu membri din toate naţiile posibile şi imposibile, ale căror guverne au recunoscut astronomia drept o profesie. Astfel, UAI a stabilit cîteva reguli simple care se respectă de aproape o sută de ani. Una dintre ele este să nu se schimbe denumirile date înainte de înfiinţarea UAI. Alta spune că numele umane date formelor de relief nu trebuie să aparţină figurilor religioase, politice sau militare din istorie. Se acceptă cu greu denumiri ale personalităţilor pur politice care au trăit înainte de secolul al XIX-lea. Pare o lovitură grea dată „minunaţilor“ politicieni români care au scos astronomia din şcoală.
Numele folosite în sistemul solar sînt ale personalităţilor publice inofensive (artişti sau oameni de ştiinţă), ale zeilor şi zeiţelor sau ale diferitelor locuri de pe Pămînt. Şi pentru că sistemul solar este al tuturor, numele folosite trebuie să reprezinte toate culturile din toate regiunile planetei noastre – o regulă în beneficiul pămîntenilor. Aşadar, fiecare planetă are o temă. Mercur este planeta bărbaţilor artişti, pictori, muzicieni sau oameni de ştiinţă care au studiat planeta. Dacă vă simţiţi important, poate că, la 50 de ani după moarte, numele dvs. va sta alături de Eminescu, Beethoven, Shakespeare, Debussy sau Michelangelo.
Am văzut unde se duc bărbaţii. Dar ce facem cu femeile celebre? Avem pentru ele o altă planetă, şi mai fierbinte decît Mercur, unde plumbul se topeşte instantaneu, iar presiunea atmosferică se aseamănă cu cea de pe fundul oceanelor. Este Venus, planeta geamănă a Terrei, din punct de vedere al dimensiunii. Dacă sînteţi zeiţe din mitologiile diverselor popoare sau femei care pur şi simplu aţi adus o contribuţie deosebită în domeniul în care profesaţi, un crater de minimum 20 km în diametru sau un dom vulcanic vă va purta numele. Se va întîmpla la cîtva timp după ce veţi fi murit, dar această regulă este valabilă în cazul denumirilor de pe suprafaţa oricărei planete. Cîteva femei deja sînt pe Venus pentru că cele mai mici cratere primesc nume proprii feminine. Dacă vă numiţi Ştefania, Irinuca, Natalia, Veta, Zina sau Esterica vă puteţi mîndri: „sînteţi“ deja pe Venus!
Luna, cel mai apropiat corp ceresc de noi, este locul oamenilor de ştiinţă şi al filozofilor din Grecia antică. Spiru Haret a cîştigat greu onoarea de a fi (pînă acum) singurul român de pe Lună, prin munca depusă în domeniul matematicii. În schimb, nici un nume de român nu se află pe Marte, planeta oamenilor de ştiinţă şi a artiştilor care s-au ocupat de ea.
Unica modalitate de a-ţi pune singur numele pe cer este să descoperi o cometă. E mai uşor decît pare, dacă ai cer negru de ţară, binoclu gigant şi timp de observaţii înainte de răsăritul şi după apusul Soarelui. Dovada sînt cometele Daimaca descoperite cu un binoclu de către un simplu profesor de matematică din Tîrgu-Jiu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Se pare că astronomii simt o plăcere deosebită cînd dau nume pietroaielor (denumite „asteroizi“) care se rotesc în jurul Soarelui. Altfel cum explicaţi denumirea a 16.453 de obiecte şi trecerea pe lista de aşteptare a încă 269.644? Pentru că numele mitologice s-au terminat de mult, s-a trecut la acordarea numelor unor personalităţi în viaţă. Printre nume de zei, întîlnim nume de actori, sportivi şi staruri rock. Poate că în viitor, în loc să călătoriţi la mormîntul lui Elvis, veţi putea zbura pînă la asteroidul 17059 Elvis. Sau poate veţi beneficia de o croazieră spaţială iniţiatică, prin centura de asteroizi, cu traseul: Luna, Marte, 2620 Santana, 4147 Lennon, 4305 Clapton, 19383 Rolling Stones, 19367 Pink Floyd, Luna, Terra. Sau poate doriţi o croazieră a scriitorilor... Brâncuşi, Eminescu, Oberth, Enescu, Grebenikov, Birlan, Dragesco şi Sanduleak sînt românii pierduţi printre sutele de mii de roci ce orbitează în perfectă linişte în jurul Soarelui.
Pînă acum, singurii români care au primit onoarea de a deveni o parte din alte planete sînt: Hariclea Darclée – soprană, Mihai Eminescu – poet, Spiru Haret – matematician şi Elena Văcărescu – poet. Există alte mii de forme de relief fără nume. În timp, vom fi şi pe Marte, mai des pe Lună sau celelalte planete. Pînă atunci însă, ar trebui să ne facem cunoscuţi pe Terra.
Adrian Şonka este astronom amator, coordonatorul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu“ din Bucureşti şi membru al Astroclubului Bucureşti. Este autorul blogului http://sonkab.wordpress.com.