„Nu zici că te afli pe Terra“ – interviu cu Dylan Harris
În căutare de senzaţii tari sau de locuri inedite, turiştii occidentali au descoperit farmecul turismului nuclear, iar Lupine Travel, condusă de Dylan Harris, este una dintre multele agenţii care organizează tururi ale Cernobîlului, această „Mecca nucleară“ accesibilă astăzi oricui. Se estimează că anual zece mii de turişti vizitează Zona.
De cînd organizaţi călătorii la Cernobîl şi ce cuprinde pachetul oferit de agenţia dvs.?
Am început în anul 2008. Asigurăm obţinerea de permise pentru accesul în zonă, precum şi transportul şi ghidajul. Există posibilitatea să faci tur de o zi (pentru doar 99 de lire), dar şi de două zile cu o noapte petrecută în zonă (pentru 299 de lire). La început, cererea n-a fost atît de mare, dar în ultimii ani am dus în zonă cîteva sute de turişti.
Care ar fi profilul celor interesaţi de astfel de tururi? Şi ce-i interesează cel mai mult?
În jur de 75% din cei interesaţi sînt bărbaţi cu vîrste cuprinse între 18 şi peste 70 de ani, cu niveluri de educaţie foarte diferite. Unii sînt interesaţi din punct de vedere istoric, alţii vor doar să facă fotografii sau îi pasionează genul de explorare urbană a locurilor părăsite. Cei mai mulţi sînt pur şi simplu curioşi, vor să vadă cu ochii lor cum arată zona unei centrale nucleare părăsite. Majoritatea celor care vor să facă astfel de tururi sînt informaţi şi citesc mult despre Cernobîl înainte să facă această călătorie.
În termenii expunerii la radiaţii, cît de riscante sînt astfel de tururi?
Dacă respectă traseele stabilite nu există nici un fel de pericol de expunere la radiaţii. Singurele zone nesigure şi periculoase se află înăuntrul reactoarelor şi în adîncul pădurilor din jur. Este sigur dacă stai în zonă pînă la două săptămîni neîntrerupt. Nivelul curent de radiaţii este mai mic decît cel la care eşti expus în timpul unui zbor transatlantic. Este însă interzis să explorezi zona fără un ghid şi trebuie să respecţi traseul prestabilit.
Dvs. aţi fost vreodată acolo? Ce v-a impresionat cel mai mult?
Am fost în zonă de mai multe ori. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult în prima mea vizită acolo a fost sentimentul de abandon complet şi de linişte absolută. Nu zici că te afli pe Terra. Cînd te plimbi în jurul fostului oraş Pripiat, te simţi ca şi cum te-ai afla la milioane de kilometri distanţă de civilizaţie. Este un moment îngheţat în timp. Cataloagele sînt deschise pe catedre în sălile de clasă, iar pagini de ziar din anul 1986 sînt împrăştiate pe jos.
Cum aţi defini dvs. acest gen de călătorie: excentrică, culturală?
Fiecare are motivele sale pentru a face această călătorie. Cu siguranţă nu este o atracţie turistică în sensul comun şi originar al termenului. Chiar dacă oamenii vizitează Cernobîlul din curiozitate, pînă la urmă este vorba de o călătorie educaţională, care arată adevăratul pericol al unei centrale nucleare inadecvat controlate.
Cum vedeţi dvs. viitorul Cernobîlului?
De cînd a început războiul civil în Ucraina, turismul a scăzut dramatic, inclusiv în zona Cernobîlului. Numărul celor interesaţi este doar o mică parte din ce era în 2013. Totuşi, există semne de creştere şi cred că în anii următori numărul turiştilor va continua să crească.
Odată ce construcţia sarcofagului va fi completă, Cernobîlul va pierde imaginea iconică a reactorului distrus, dar nu cred că asta va afecta numărul de vizitatori ai zonei. Foştii locuitori, care acum s-au mutat înapoi după ce iniţial au fost constrînşi să evacueze zona, au început să moară de bătrîneţe şi n-au mai rămas mulţi martori. Cred că atunci cînd ultimul locuitor va dispărea, zona va fi folosită mai mult ca un cîmp de cercetare, în special pentru studiul vieţii sălbatice.
a consemnat Marius CHIVU
Foto: R. Bassbar