Nu ştiu cît şi ce anume ştim – dar avem de unde afla

Eram în clasa a IX-a, pe vremea comunismului, cînd premiul oferit în urma cîştigării unui concurs cu tematică istorică s-a transformat dintr-o excursie în Bulgaria tot într-o excursie, dar în Ungaria. Am petrecut o săptămînă la Budapesta şi m-am împrietenit strategic cu trei tipi din Tîrgu-Mureş, care ştiau ungureşte.

În comparaţie cu România ultimilor ani ceauşişti, Ungaria era deja la o distanţă apreciabilă. Sau cel puţin aşa indicau unele aparenţe... În vitrinele chioşcurilor de difuzare a presei, mulţime de reviste avînd pe copertă femei sumar îmbrăcate. Am întins cu mîini tremurînd de emoţie forinţii şi am primit în schimb revistele despre care ne imaginam că ascund ipostaze erotice înnebunitoare. În primul gang, le-am răsfoit cu febrilitate. Dublă eroare, financiară şi senzorială – dincolo de coperţile promiţătoare, doar careuri de cuvinte încrucişate! Am fost frustraţi şi mai ales nervoşi că am cheltuit banii aiurea!

Nu am deloc motive să cred că a scăzut curiozitatea pentru sex – însoţit sau nu de sentimente. Dacă primii ani post-decembrişti româneşti au adus cu ei publicaţiile asezonate obligatoriu, pe prima sau ultima pagină, cu trupuri feminine în ipostaze provocatoare (evident, strategia de marketing nu a dispărut, doar s-a rafinat – sau nu? – şi nu mai rişti să găseşti doar cuvinte încrucişate...), acum pereţii chioşcurilor sînt tapetaţi cu reviste de gen, pe lîngă care lumea trece fără să pară că le acordă prea multă atenţie. Îmi este extrem de greu să cuantific nivelul de interes pe care îl suscită, vîrsta şi profilul cumpărătorilor, atîta timp cît Internetul oferă aceleaşi produse mult mai ieftin, iar televiziunea digitală are cel puţin un canal porno soft necodat. Ceea ce pot spune însă cu certitudine este că preocuparea pentru sex nu s-a diminuat cu nimic, abundenţa de materiale informative de toate genurile fiind compensată (şi) prin minimizarea cunoştinţelor furnizate, să spunem, oficial. Cu alte cuvinte, întrebîndu-i pe liceeni dacă au ore de educaţie sexuală în şcoală, mi-au răspuns că da, în gimnaziu au învăţat despre fiziologia organelor genitale, au mai fost invitaţi o dată, pe sexe, la întîlniri cu un medic, şi cam atît... Despre sex? Reviste pentru adolescenţi, filme, Internet, discuţii cu prietenii sau forumuri. Mai puţin cu părinţii. Sursele de informare sînt multe şi, mai ales, beneficiază de avantajul imaginilor – doar se ştie că obţinem cele mai multe informaţii vizual. Oricum, puştimea ştie mai multe decît spune, chiar dacă superficial. Ce-i drept, exact de partea superficială pare interesată, de aşa-numita „goană după senzaţii“. Nu ştiu dacă sînt în drept să emit judecăţi de valoare.

„Fiul meu e un introvertit. Nu-l interesează nimic, nu a avut şi nu are prietenă, e un gamer, stă toată ziua la calculator“ – îmi spune mama unui băiat de 16 ani, care mă priveşte puţin ciudat cînd îi spun că trebuie să scriu despre sex. Nu, nimeni dintre cei intervievaţi nu crede că într-un oraş mediu, cum este Deva, ar exista tabuuri sau prejudecăţi referitoare la sex. Răsuflu uşurat – din acest punct de vedere cel puţin, sîntem sincroni (presupun!) cu restul ţării. Dar cum se cere un minim de expertiză, dau un search pe forumuri „specializate“ şi găsesc (dacă iau de bune informaţiile) destui reprezentanţi ai judeţului Hunedoara sau ai Devei care caută sau se oferă pentru „escortă“ sau aprofundarea altor plăceri rafinate, de la soft la hard şi chiar mai mult decît atît (prin urmare, totul e să vrei – qed...).

Impresia că totul este impregnat cu erotism şi sexualitate e deja de domeniul banalului şi influenţează comportamentul curent. Se poate discuta pasionat şi aluziv despre o peliculă ca Henry şi June, cu trimitere spre erotismul brutal al lui Henry Miller, sau se pot spune bancuri porcoase.

Am asistat la masa ce a urmat unei reuniuni profesionale, ocazie cu care un distins profesor, fără îndoială cultivat, cu alură de mentor, a debitat cele mai obscene bancuri auzite vreodată – şi nu sînt un pudibond. Auditoriul, în majoritate feminin, chicotea, deşi bancurile nu erau doar porcoase, ci şi misogine la modul grobian, ca să spun aşa. După epuizarea repertoriului, profesorul s-a ridicat şi a plecat. Ce şi cît ştia despre sex?

Sociologic, se pot afla o sumedenie de date despre sexualitate, în oraşe mai mici sau mai mari. La nivel personal, în general, jurnalistul nu poate trece barierele ridicate pentru autoprotecţie. Dar următorul aspect cred că e simptomatic. La ora la care scriu aceste rînduri, oraşul este împînzit de afişe ale unei cîntăreţe foarte cunoscute şi, dacă este să ne luăm după critică, talentate. Atuul ei principal ar fi deci vocea. Afişele o reprezintă însă într-o postură sexual provocatoare, transmiţînd un mesaj ambiguu, în genul „dacă nu-ţi place cum cîntă, o să-ţi placă sigur cum arată“. Despre partea freudiană, s-ar putea afla de prin revistele glossy sau din tabloidele care conduc în topul tirajelor.
Alexandru Gruian este editorialist la cotidianul Mesagerul hunedorean.