Nu copiii sînt fazanii

dialog cu Şerban ALEXANDRESCU, director de creaţie, Headvertising Sînt copiii posibilii "cumpărători" cei mai tare influenţaţi de publicitate? Nu neapărat. Noi sîntem un popor avid de sclipici în profunzimea lui. Tot românul e foarte vulnerabil la publicitate, cîtă vreme consumul este, fără exagerare, noua religie de stat a Republicii România. Nu copiii mi se par fazanii din jocul ăsta, ci mai degrabă adulţii, care ar trebui să aibă măcar un pic de discernămînt. La copii e oarecum normal ce se întîmplă. Desenele... Copiii sînt foarte "clasici" în gusturi şi, din nefericire, destul de predictibili. Dacă ai un personaj animat - nu contează cît de oribil e desenat - şansele sînt foarte mari ca el să devină instantaneu un succes şi copiii să-şi smulgă hainele de pe ei în crize de isterie menite să te convingă să le iei napolitana sau iaurţelul respectiv. ... şi rimele Rimele funcţionează de asemenea foarte bine şi, în general, orice procedeu mnemotehnic, nu contează cît de primitiv, dă destul de bine la copii. De asta este şi oarecum frustrant să faci publicitate pentru copii. Clientul ştie foarte bine ce vrea şi totdeauna vrea aceleaşi vechi trucuri. Vechi, dar care funcţionează. Cu o "Fulga" nu se face primăvară! Una peste alta, te simţi destul de prost cînd lucrezi pentru o marcă "de copii", pentru că în tot procesul domneşte o uriaşă condescendenţă faţă de copii şi de copilărie. Şi ai vrea să protestezi, pentru că îţi aduci aminte că tu, cînd erai copil, nu erai atît de prost cum, iată, presupun toţi "adulţii de marketing" că sînt copiii. Cu toate acestea, ţi se oferă grafice, numere, procente, cercetări, care toate afirmă că, din nefericire, erai o excepţie. Deşi întotdeauna mă întreb dacă nu cumva cifrele au dreptate strict din cauză că nu prea există reclame pentru copii care să fi încercat şi altfel. Cu o "Fulga" nu se face primăvară! (Nu protestaţi - scriam aici despre reclame care se adresează copiilor, nu mămicilor! Daca v-a deranjat "ce vacă sînt!", să nu credeţi că acelaşi lucru l-au simţit şi copiii dumneavoastră). Mesajele pentru copii... De asemenea, mi se pare interesantă şi cvasi-completă lipsa de background de specialitate a celor care concep mesajele pentru copii. Adevărul este că lucrăm în beznă şi poate că ăsta e cel mai antipatic lucru - nu ştim cu adevărat ce facem şi care sînt efectele comunicării comerciale pentru copii. Dincolo de numărul de cutii dispărute de pe raft, nu prea avem habar despre consecinţele spoturilor noastre, despre ce am lăsat în minţile copiilor. În acest context, protecţia aparent exagerată pe care o impune CNA-ul s-ar putea să fie mai utilă decît îmi place să cred. Bănuiesc şi sper că "directivele" implementate cu forţa au probabil ceva studii în spate şi că de aceea au şi fost promulgate în Europa de Vest. ... dar şi cele pentru părinţi! Însă nici o reglementare audio-vizuală europeană nu poate rezolva adevărata problemă: discernămîntul părinţilor. Un copil se poate da cu fundul de pămînt pînă nu mai poate că vrea un Mighty Power Ranger. Dacă părintele nu vrea să i-l cumpere, n-o să îl aibă. Deci, pînă la urmă, responsabilitatea finală o au părinţii. Ei sînt aceia care n-ar trebui să se lase fraieriţi de reclamele evident over-claiming şi over-promising sau pur şi simplu mincinoase care împînzesc calupurile de publicitate. Dacă ei înghit atît de uşor momeala, ce să mai spunem despre copii? dialog cu Şerban ALEXANDRESCU