Noi sîntem bogați

1 iunie 2022   Tema săptămînii

Într-o zi, la școală, Silvia a primit jurnalul Nadiei. Toți copiii au jurnale în care își pun unii altora întrebări și-și scriu răspunsuri. Ce lucrează tatăl tău? Ai acasă televizor alb-negru sau color? Îți place de cineva din clasă? Răspunde sincer da sau nu. Silvia a deschis jurnalul la pagina cu întrebarea. „Ești bogat sau sărac?“, scria, „Răspunde sincer“. Sub întrebare era un șir de răspunsuri de la colegi. Toți au răspuns că sînt bogați. Silvia a scris și ea: „Popoviciu Silvia. Sînt bogată“. În pauză, Silvia, Nadia și Iulia vorbeau pe hol. Ele erau de părere că nu toți copiii au răspuns sincer. Olga e săracă, le-a spus Silvia, hainele ei miros a fum.

În drum spre casă, Silvia era atentă la cărare. Privea pe marginea ei, pe lîngă pietrele scufundate în noroi, pe lîngă iarba uscată, strivită de zăpada căzută peste noapte și topită în timpul zilei. Ca de obicei, Silvia spera să găsească un portofel. În imaginația ei, era un portofel negru sau unul maro închis. Ea îl ridica de jos, îl deschidea și înăuntru erau bani.

Trecea pe lîngă blocul în care locuiau verișorii ei. Și Silvia locuia tot într-un bloc. Unchii ei erau bogați. Verișorii ei, George, care era cu Silvia în clasă, și Maria, mai mică decît ei cu un an, aveau multe dulciuri Snickers, Mars și mergeau vara la mare cu mașina. Cu unchi atît de bogați, gîndi Silvia, este foarte credibil că și ea este bogată.

Acasă îl găsi pe tatăl ei stînd în canapea. De îndată ce o văzu, se ridică și merse să-i pregătească prînzul. Silvia intră în camera ei cu două paturi, unul pentru ea și unul pentru fratele ei mai mare. O cameră cu două paturi, gîndi Silvia, într-un apartament, este dovadă clară de bogăție. Restul colegilor locuiesc în case simple pe pămînt, ca niște săteni obișnuiți. Merse la biroul ei să-și lase cărțile. Biroul ei are blatul de masă mobil. Poate fi ridicat, încît să acopere rafturile în care Silvia ține cărțile și caietele și astfel biroul devine dulap. Biroul-dulap este o altă dovadă că Silvia este bogată. În plus, în cameră au un reșou pe care îl pornesc seara ca să se încălzească. Nu se încălzesc la sobă cu lemne ca alte familii, încît să le miroasă hainele a fum.

Silvia a mîncat carne fiartă, ou fiert și murături. Mîncarea pregătită de mama este mai gustoasă, dar de cînd tata nu mai merge la muncă, el este cel care se ocupă de prînzul ei. Cînd termină de făcut temele, veni acasă și mama ei. Mama ei este foarte frumoasă. Are părul bogat cu bucle, poartă fustă roșie cu pliuri și sacou cu flori. Ea lucrează undeva unde sînt multe magazine și în fiecare zi aduce acasă bunătăți pe care le pune în frigider. Ca acum, de exemplu, mama a adus o pungă plină cu bunătăți și a trîntit-o pe masa din bucătărie, după ce l-a întrebat pe tata dacă l-a sunat nu știu ce om și el a zis că nu. Cu așa o mamă este mai mult decît evident că Silvia este bogată.

Se apropia Crăciunul și Silvia a împodobit bradul. Mama ei aducea și mai multe bunătăți de la muncă. Se pregăteau de sărbători.

– Mama, vorbi Silvia într-o zi cînd o ajuta să pună bunătățile în frigider, o să mergem la George și la Maria de Crăciun?

– Nu, îi răspunse mama ei.

– Dar o să mergem în oraș la bradul mare?

– Nu, n-o să mergem la nici un oraș.

– Dar la bunici să le ducem cadouri?

– Nu mergem nicăieri, Silvia.

– De ce nu?

– Pentru că noi sîntem săraci, de aia, îi răspunse mama ei și închise frigiderul.

Răspunsul mamei ei i se păru greșit din două motive. 1) Ei nu sînt săraci. Ei au multe lucruri moderne pe care mulți oameni din sat nu le au – apartament în bloc, birou-dulap, reșou și multe altele. Și 2) Nu poți să spui că ești sărac niciodată. Să fii sărac nu este ceva fix. Poți să devii bogat chiar a doua zi. Dacă găsești un portofel cu bani pe jos, de exemplu.

În dimineața Crăciunului, Silvia a găsit sub brad 10 lei cadou. Avea acum în total 16 lei. Au mers la bunici, la masa de Crăciun. (Iată, mama nu a avut dreptate nici cu asta.) Erau acolo și unchiul și mătușa ei, și George și Maria. Bunica le-a dat la fiecare cîte o pungă plină cu dulciuri, mandarine, șosete, băsmăluțe și cîte un șorț de bucătărie – al Silviei și al Mariei roz și al lui George albastru. Silvia i-a dat bunicii ei o felicitare făcută de ea.

S-au așezat cu toții la masa mare din sufragerie. Masa era plină cu bunătăți – răcituri, sarmale, salată boeuf făcută de mama, plăcinte, cozonac și multe altele. Adulții și-au turnat vin roșu în pahare și au vrut să ciocnească, dar George a întrebat în gura mare: „Cine este cel mai bogat de la noi din familie?“. S-a lăsat liniște în jurul mesei. Silvia ar fi vrut să spună că ea este cea mai bogată. Ea și familia ei sînt cei mai bogați, asta voia să spună, dar nu se spune așa ceva, pentru că nu este frumos să te lauzi. Și apoi, unchii ei sînt mai bogați totuși, pentru că au mașină și îi dau bunicii bani. Cît stătea Silvia și se gîndea așa, Maria s-a ridicat de pe scaun și a spus: „Bunica este cea mai bogată dintre noi toți. Ea ne are pe noi și această casă mare și grădina mare și animale în grajdurile din fundul grădinii“. Toată lumea a fost de acord și au ciocnit paharele și au spus „La mulți ani!“ și „Crăciun fericit!“ și i-au urat sănătate bunicii.

Silvia era invidioasă că Mariei îi venise un răspuns atît de bun și de înțelept.

Liuba Rusnac (@Liubastorytelling), născută în Republica Moldova, trăiește la Viena și e o cititoare neobosită de teorie literară.

Mai multe