„Noi ne luăm rolul de facilitatori“ - interviu cu Corina VASILE

28 octombrie 2015   Tema săptămînii

Este directoarea de Comunicare şi Relaţii Publice a Raiffeisen Bank. Am stat de vorbă cu Corina Vasile şi am încercat să înţelegem în ce fel de proiecte investesc şi, mai ales, de ce o fac. Unde se întîlneşte filozofia unei bănci cu problemele comunităţii? De ce e important pentru un business de felul acesta să fie atent la nevoile lumii din jur şi să susţină proiecte culturale, educaţionale, sociale sau de mediu? (A. M. S.

Andrei Manolescu: Care sînt criteriile după care Raiffeisen alege proiectele în care se implică? 

Totul porneşte de la strategia de afaceri, după aceea, facem studii similare cu cele de piaţă, prin care încercăm să cunoaştem publicurile cu care interacţionăm. Aşa am aflat care sînt priorităţile lor sau care cred ei că sînt priorităţile comunităţii. În domeniul acesta de intervenţie socială, de investiţie comunitară, facem ceea ce facem şi în viaţa de afaceri, zi de zi: încercăm să facilităm coeziunea între diferiţi factori din societate, ca împreună să rezolvăm o problemă.

Dar noi ne luăm rolul de facilitatori, pentru că, pînă la urmă, oamenii din domeniile respective ştiu să-şi facă bine treaba. Mergem pe principiul: e bine să-i dai omului de mîncare un peşte, dar mai bine îl ajuţi să pescuiască.

De aici pornind, am dezvoltat cîteva piste de acţiune. De exemplu, susţinem arta şi cultura alegînd proiecte care sînt de foarte bună calitate, după cum cred, mai ales, specialiştii. Ne dorim ca aceste proiecte să ajungă la cît mai multă lume. Aşadar, fără să intervenim în nici un fel în actul cultural, putem să facem ca publicul interesat să devină mai mare, prin faptul că aducem mai multe lumi împreună. 

A. M.: Ideea generală fiind, de fapt, că o bancă nu poate să funcţioneze bine într-un spaţiu necivilizat? 

Ne interesează tot ceea ce îmbogăţeşte şi educă o comunitate. Pentru că, într-o comunitate dezvoltată şi prosperă, publicul, mai educat, va avea şi un venit mai mare la un moment dat. Pe termen mediu şi lung, apar şi beneficiile economice. Noi sîntem o bancă cu operaţiuni în toată ţara şi nu poate să ne fie indiferent ce locuri de muncă şi ce venituri are populaţia dintr-un anumit oraş. Altfel spus, sprijinim proiecte prin care să putem facilita dezvoltarea comunităţii.

Vorbind în termeni de business, acesta e rolul nostru: să ne consiliem clienţii, să-i ajutăm să-şi dezvolte afacerea, să-şi planifice financiar viitorul, să aibă acces la o educaţie de mai bună calitate, care poate costa, să planifice economisirea pentru diferite perioade din viaţă. 

Ana Maria Sandu: Cei mai educaţi vor avea, la un moment dat, venituri mai mari. E aceasta o viziune pe termen lung? 

E dovedit acest lucru în toate ţările, că educaţia e un factor de creştere economică important.

Să ai clienţi mai educaţi, mai sănătoşi, asta însemnînd nu doar educaţie artistică şi culturală, care deschide orizonturile sau educaţie financiară (care lipseşte destul de mult la noi, pentru că nu a fost practicată de generaţii) – toate contribuie, pe termen lung, la un beneficiu economic pentru fiecare actor din societate. 

A. M.: La ora actuală, numai 60% dintre persoanele adulte au, totuşi, în România conturi şi deci, legături cu băncile… 

În termenii noştri, asta se numeşte grad de bancarizare şi vine şi din procentul de populaţie relativ mare, faţă de alte ţări, care se află în zona rurală şi, în general, nu are un venit stabil.

Situaţia şi mai interesantă şi care ne preocupă şi pentru care nu prea există studii e să ştim cîţi îşi planifică economisirile pentru ca în ultima parte a vieţii să nu depindă strict de pensia de stat, sau cîţi planifică nişte economii pentru studiile copiilor. Acestea sînt lucruri care nu se rezolvă de pe o zi pe alta. Cu cît îţi pui mai devreme această problemă, cu atît eşti mai pregătit, cînd vine momentul respectiv. Dar mai e mult pînă cînd un tînăr de 20 de ani, care îşi ia primul job, o să se gîndească să pună deoparte 10% din venitul său pentru momentul cînd se va retrage din activitate. 

A. M. S.: Şi totuşi, unde se întîlneşte filozofia unei bănci cu problemele comunităţii? 

De exemplu, ne gîndim că un stil de viaţă sănătos, cum ar fi practicarea unui sport de masă, îmbunătăţeşte calitatea vieţii unui om. Cei care se simt bine gîndesc mai bine, sînt mult mai activi, sînt mai independenţi. Folosesc tot felul de servicii, economisesc mai mult, iau credite să-şi cumpere case şi tot felul de alte lucruri care le sînt necesare şi, probabil, sînt mai interesaţi de educaţie. Pentru că, atunci cînd nu te presează o problemă de sănătate, în principiu, interesul pentru celelalte aspecte ale vieţii e mai mare. La nivel social, este un factor pozitiv.

Sîntem ancoraţi în realitatea românească şi ştim şi că asta a lipsit mulţi ani. Sportul era un fel de Cenuşăreasă, toţi am avut scutiri ca să facem mai multă matematică. Şi asta este filozofia care stă la baza implicării noastre în evenimente sau proiecte care promovează sportul de masă.

Iar în privinţa bicicletelor, la vremea cînd am început proiectele, primăriile ne spuneau că nu există această problemă a pistelor, pentru că nu există biciclişti. A devenit foarte popular acum mersul cu bicicleta şi ce ne propunem e să-l promovăm nu doar ca mijloc de agrement, ci şi ca mijloc de transport. Sigur că vrem şi un mediu mai curat. 

A. M. S.: Nu se bat aceste lucruri cap în cap? Nu ar fi mai logic ca o bancă să-şi dorească, de exemplu, mai multe credite pentru maşini? 

Nu ne gîndim că în felul acesta ne canibalizăm business-ul. Nu credem că cine merge cu bicicleta nu-şi cumpără şi o maşină. Ce vedem este că, dimpotrivă, oamenii care au început să aibă această pasiune a mersului pe bicicletă evoluează către a merge în condiţii de munte sau off-road. Şi ce văd este că vor şi nişte maşini mai puternice. Tendinţele consumatorilor, reflectate în cheltuieli şi investiţii, arată că sînt diferite stiluri de viaţă care se conturează, iar noi putem să venim în întîmpinarea lor. 

A. M. S.: Cum se vede România anului 2016 prin ochii unei bănci cum este Raiffeisen? 

Pare cumva că şi-a revenit după criza economică destul de profundă, pare că e gata să se dezvolte din nou, apar extraordinar de multe modele de afaceri de nişă, foarte diferite ca modele faţă de ce am văzut în anii trecuţi. Efervescenţa creativă îşi face simţită prezenţa şi la nivelul acesta de afaceri. E în continuare foarte mare deosebire între oraşele mari şi restul României. Partea de vest este mult mai activă şi economic: companii mai multe, noi şi dinamice. Bucureştiul este cel mai vibrant din punctul ăsta de vedere. Şi, apoi, mai avem oaze, în alte oraşe mari: Constanţa, mai puţin Iaşi, dar se simte şi acolo, Craiova, Ploieşti, Piteşti. Şi dacă te uiţi la persoane e valabil, nu doar la companii. E un fel de a privi viaţa care se reflectă în comportamentul financiar. Ne aşteptăm ca încet-încet aceste tendinţe să se ducă spre oraşele din linia a doua şi să începem să le vedem şi în zona rurală, legate mai ales de oamenii care au fost plecaţi un număr de ani în străinătate şi se gîndesc să se întoarcă. 

România anului 2015 e una mult mai activă, mai creativă în anumite segmente, decît acum cinci ani, să zicem. Şi încrederea în viitor s-a mai redresat. Se fac studii şi a fost clar că am avut o depresie economică foarte puternică în 2009-2010, dar dincolo de ea, neîncrederea şi pesimismul românilor au ţinut mult mai mult. Şi asta s-a reflectat în primul rînd în sistemul financiar. De prin 2014, se vede că încrederea românilor îşi revine, ceea ce e un lucru bun, pentru că oamenii se gîndesc ce să facă să le fie mai bine în viitor şi caută soluţii, şi atunci, toate afacerile, companiile, activităţile devin mult mai dinamice.

au consemnat Ana Maria SANDU şi Andrei MANOLESCU   

Foto: M. Mocanu

Mai multe