Nicu Popescu - fost consilier, actual expert

20 martie 2012   Tema săptămînii

Nicu Popescu lucrează la European Council on Foreign Relations (ECFR), provine din Republica Moldova şi este cunoscut acolo, iar legăturile sale cu România sînt mai degrabă precare. Este unul dintre cei mai apreciaţi experţi, la nivel european, în Rusia şi spaţiul estic. După 2009, a lucrat timp de un an în guvernul de la Chişinău, fiind consilier al premierului Vlad Filat. Vede intrarea sa în guvern ca o urmare a ceea ce începuse deja să facă în relaţia Republica Moldova – UE. A luat un an sabatic de la ECFR, a dat Londra pe Chişinău şi iată-l deci întors acasă. Mari surprize nu a avut, deşi se aştepta ca instituţiile să fie ceva mai funcţionale decît le-a găsit. Viaţa unui consilier, mai ales în domeniul extern, poate fi simplă sau complicată. Complicată ţi-o faci singur, dacă vrei să laşi ceva în urmă. „Timpul cel mai mult îl investeşti nu atît în realizarea unor lucruri, cît în gestionarea unor procese, adică întîlniri, discursuri, summit-uri.“ Poţi pur şi simplu să te pierzi în protocol, e solicitant, mai ales în plină ofensivă a guvernului moldovean de a negocia cu UE pe mai multe nivele. Popescu avea contacte la nivel european, cum puţini din Republica Moldova aveau, şi avea viziune şi exemple din alte ţări din vecinătatea UE, cum puţini din Europa aveau. Deci, gestionarea procesului l-a solicitat. Totuşi, a avut cîteva ambiţii personale. Sau proiecte, mai bine spus. „E foarte uşor să te laşi dus de val, să fii consumat de aceste procese, să le savurezi sau nu, dar trebuie să ai voinţă personală pentru nişte obiective. Depinde de tine cît de disciplinat eşti şi dacă ai viziunea necesară ca, pe lîngă aceste procese, să faci şi altceva.“

Ce altceva? Şi-a făcut o listă. Chestii care îl enervau cînd era simplu cetăţean sau chestii pe care le-a văzut în alte ţări şi ar fi mers şi în Republica Moldova. De pildă, spaţiul aerian al Republicii Moldova trebuie deschis către companiile aeriene low cost. Sau cum ar fi dacă suprafaţa RM ar fi acoperită integral cu Internet wireless? A văzut asta în Macedonia, un proiect cu bani americani – asiguri acces ieftin la Internet, acces mai uşor la informaţii, la lume. A propus chestia asta într-un paper, cu doi ani înainte de a veni la guvern, ca o recomandare concretă prin care UE îi putea ajuta pe oamenii din Moldova. Sau cum ar fi ca UE să trimită nişte consilieri care să stea pe lîngă miniştrii moldoveni şi să le arate ce ar trebui să facă pentru a pregăti reformele? Aşa ceva văzuse cînd a mers în Armenia. Acolo nu funcţiona, nu exista voinţă politică, dar poate în Moldova... Sau cum ar fi...

Mai bine să trecem la ce a reuşit să facă. Nu a fost uşor. Instabilitatea politică de la Chişinău, permanenta senzaţie că „trebuie să guvernezi ca şi cum ar fi ultima zi“. Iar ideile sale intrau în conflict cu ale altora de prin ministere. Ministerul Transporturilor dorea să protejeze compania Air Moldova împotriva liberalizării pieţei. S-au pierdut luni bune cu opoziţia ministerului, au trebuit să preia chestiunea la nivel de premier. Dar e aproape gata, acordul cu UE urmează a fi semnat în mai, low cost-urile vor veni în Republica Moldova. Ideea cu consilierii europeni s-a aplicat – se numesc EU high level advisers – consilieri de rang înalt de la UE. Filat a solicitat Comisiei Europene, cei de acolo au fost de acord. Plătiţi de UE, la început au fost opt, apoi s-a propus extinderea programului, acum sînt 14. Urmele se văd cînd fac interviuri prin instituţiile din RM – polonezul de la Centrul Anticorupţie tocmai a făcut strategia anticorupţie a ţării, românul (din România adică) de la Ministerul de Interne propune diverse reforme.

Ce nu a reuşit? Nu a reuşit să demareze restructurarea poliţiei rutiere. Ar fi vrut să-i doteze cu camere video, să nu mai ia şpagă. Nu s-a putut. A mai încercat să creeze un fond special de salarizare – ştie oameni buni din afară care s-ar întoarce să lucreze în instituţii, dar nu pe banii ăia. Ar fi dorit să asigure salarii de 500-600 de euro pentru un grup restrîns de funcţionari. Nu s-a putut din punct de vedere politic, salariile erau îngheţate, pensiile la fel, din cauza crizei, proiectul său a fost prea delicat. Ideea de Internet wireless în toată RM a pus-o pe tapet, dar experţii i-au zis că nu mai are rost, cu schimbarea tehnologică accesul a devenit oricum uşor şi ieftin.

Regretă? Nu, nici pe departe. A fost protejat, consilier fiind a stat în planul doi, deci nu a intrat în vizorul criticilor. Ar mai fi stat, dar probleme de familie l-au chemat înapoi la Londra. Crede că doi-trei ani e perioada maximă în care ar trebui să intri într-un asemenea job. „Eşti atît de integrat în mecanismul ăsta birocratic, încît nu prea mai ai timp să citeşti, să studiezi. Multe dintre ideile alea îmi veneau înainte pentru că eram implicat în alte ţări, mergeam, studiam, găseam exemple bune. Cînd eram la guvern, nu mai aveam timp să mă uit la ce fac alte ţări. Eu ca think-tanker aveam timp să văd ce fac alţii sau ce face UE faţă de alţii, de pildă să observ că Marocul şi Tunisia aveau liberalizarea spaţiului aerian. Cînd eşti în interiorul guvernului, practic nu mai ai timp de aşa ceva.“

Mai multe