Modificarea hărţii politice internaţionale

19 ianuarie 2011   Tema săptămînii

N-am crezut că-mi va fi dat să apuc un al treilea război mondial. Generaţia mea, acum septuagenară, a avut parte de un război, de un holocaust, de deceniile comuniste şi, acum, la spartul tîrgului (pentru noi), la începutul noului mileniu, brusc ne reîntîlnim cu un nou cataclism. Poate că mai distrugător decît cel de al doilea război mondial pentru că se duce cu mijloace militare inedite, care nu se ştie unde se vor opri. Şi asta pentru că toţi cei ce au pornit conflagraţia sînt fanatici fundamentalişti care consideră restul lumii, cu deosebire SUA, teritoriul Satanei, care trebuie nimicit. Nu-i vorbă, şi hitlerismul, cel ce a declanşat al doilea război mondial, era o expresie a fanatismului ideologic, care decisese că el reprezintă rasa superioară şi are dreptul să anihileze rasele inferioare. Dar noua formă a fundamentalismului terorist de acum nu mai este expresia unei naţiuni, ci a unei religii, în cazul nostru cea islamică. Nu vreau să spun că se poate stabili o relaţie de egalitate între terorismul fundamentalist de astăzi şi islamism. Cunoscătorii Coranului văd în mahomedanism o religie tolerantă şi dreaptă între mozaism şi creştinism. Dar nici nu poate fi ignorat faptul că exponenţii terorismului internaţional de astăzi şi-au recrutat adepţii dintre islamici. Ştiu, se va spune că ţările islamice aglomerează lumea celor săraci şi această nouă dezordine mondială este o expresie a ostilităţilor dintre bogaţi şi săraci. Judecata aceasta nu se susţine. Ossama Ben Laden, conducătorul de necontestat al terorismului mondial, este, totuşi, miliardar în dolari. Ce a urmărit el prin fărădelegile de la 11 septembrie 2001? Incontestabil, să administreze o lovitură înspăimîntătoare SUA, adică Satanei. Cu această satanizare a adversarilor sîntem obişnuiţi încă de pe vremea celui de al doilea război mondial şi chiar astăzi. N-au fost atunci şi n-au rămas şi astăzi evreii o expresie a Satanei, care vor să subjuge totul, de la bogăţie la puterea politică? Şi nu s-au comis, în virtutea acestei ideologii, atîtea omucideri în masă, care au îngrozit veacul trecut? Pentru Ben Laden, America e încarnarea Satanei şi, în consecinţă, trebuie nimicită. Nu prin luptă dreaptă, ci prin perfide acţiuni ascunse, teroriste, care să o suprime.

Mişelescul atac din 11 septembrie 2001 o demonstrează şi continuarea subversiunii prin arme biologice (deocamdată prin microbul antraxului) e şi mai înfiorătoare. O mare naţiune trăieşte sub psihoza pericolului iminent sau numai posibil al armelor chimice. Numai că terorismul acesta atît de violent împotriva celei mai mari puteri din lume a coalizat toate ţările civilizate. Şi, astfel, conflagraţia sau numai dezordinea mondială a devenit internaţională. De o parte fundamentaliştii fanatici, de cealaltă parte tot ceea ce este lume civilizată. Pare o conflagraţie (pentru că despre o conflagraţie este vorba) inegală între cîteva zeci de mii sau cîteva milioane de fanatici şi întreaga lume civilizată. Dar aşa inegală cum pare şi este, ea a concentrat atenţia întregii lumi civilizate care, lucru inedit, îşi caută adversarul sau adversarii. Deocamdată, SUA şi puternicii ei aliaţi luptă – pe cale armată – împotriva Afganistanului (o ţară cît Franţa şi cu vreo 20.000.000 locuitori) încăpută pe mîna talibanilor (tot fundamentalişti musulmani favorizaţi) care acordă azil şi proteguire acelui sinistru Ben Laden. Să menţionez cîtă dificultate e în lupta împotriva acestei ţări care trăieşte în Evul Mediu, cu talibanii ascunşi în grote şi peşteri muntoase aflate la 4.000 m înălţime. Americanii şi aliaţii lor duc, deocamdată, un crîncen război aerian doar care, ce-i drept, distruge unele aşezări şi instalaţii. Dar cu astfel de fanatici, care trăiesc în război de peste douăzeci de ani şi pitiţi te miri unde, războiul aviatic nu are sorţi de izbîndă. De cîteva zile se vorbeşte şi de războiul terestru. Dar, acolo, în Afganistan, va începe, curînd, iarna (cu 40º Celsius sub zero) şi acel război terestru se va prelungi multă vreme, poate ani. Vor izbuti forţele occidentale angajate în conflagraţie, chiar ajutate de forţele afgane din nord, adversare neîmpăcate ale talibanilor, să îngenuncheze inamicul? Şi cîtă vreme mai trebuie să treacă pentru acest scop (să îndrăznesc să-l numesc) final? Şi va fi arestat Ben Laden sau (cred că mai posibil) se va sinucide în condiţii extreme? Şi dacă va dispărea Ben Laden, cu forţa sa financiară fabuloasă, va dispărea şi terorismul fundamentalist? Organizaţia sa teroristă Al-Qaeda e atît de extinsăşi diversificată încît, îndrăznesc să cred, ea va continua să funcţioneze, făcînd ravagii în lume? Agenţiile de informaţii din SUA, CIA şi FBI au fost prinse, evident, la 11 septembrie, pe picior greşit, neavînd informaţii despre întregul corp de terorişti, cei mai mulţi dintre piloţii ce au făptuit atacul surpriză din 11 septembrie făcîndu-şi instrucţia chiar în şcolile de pregătire în pilotaj american. Să admitem că, de atunci încoace, aceste agenţii au cules mai multe ştiri. Dar vor fi ele suficiente pentru a anihila o reţea atît de eficientă ca Al-Qaeda? De fapt, lupta se dă împotriva unui adversar necunoscut. Se ştie că Irakul a stocat, din plin, arme chimice şi bacteoriologice. Şi nu e deloc sigur că această ţară nu va fi antrenată în conflagraţie, chiar dacă SUA şi aliaţii lor promit, deocamdată, că nu o vor ataca. Să recunoaştem că SUA, cu războaiele ei aeriene postbelice, nu au dus lucrurile pînă la capăt. Exemplu concludent e chiar Irakul, lăsat cu treaba neîncheiată, încît Sadam Hussein îşi continuă acolo supremaţia, continuînd să producă înfricoşătoarele arme chimice, cu tot controlul efectuat de echipe ONU, care, acum, a şi încetat.

Să recunoaştem că de la 11 septembrie 2001 lumea s-a schimbat fundamental.

Sfidarea zvîrlită celei mai mari puteri a zguduit din temelii lumea civilizată. Cum s-a tot spus, cu dreptate, nimic nu va mai fi de la acea dată încoace cum a fost. Totul s-a dat peste cap şi s-a demonstrat, deodată, că cea mai puternică ţară din lume (de care depindeau toate şi totul) e, totuşi, vulnerabilă şi că toată forţa ei armată acumulată devine aproape ineficientă în luptă cu un inamic necunoscut. Pentru că, repet, Afganistanul nu e decît un episod. Forţele răului sînt, de fapt, peste tot şi e greu să lupţi cu nevăzutul.

Gîndindu-ne la consecinţele actului funest de la 11 septembrie 2001, să observăm, mai întîi, faptul eclatant şi încurajator că toate ţările civilizate din lume (cele grupate în NATO, Uniunea Europeană, grupările Asiei de Sud-Vest etc. etc.) s-au declarat solidare cu SUA, oferindu-se să lupte alături. (Dar, din nou, întrebarea pe care nu mi-o pot reprima, împotriva cui? Ben Laden, chiar de va fi prins viu sau mort, e numai unul dintre organizatorii terorismului internaţional. Cum vor fi anihilaţi ceilalţi mulţi?) Dar, oricum, avem a constata, îmbucurător, că toate ţările s-au aliat, toţi ca unul, pentru apărarea civilizaţiei umane. Pentru că, să nu uităm, înfruntarea de acum, mondială, e una pentru apărarea civilizaţiei moderne de forţele întunericului. Apoi, e evident că s-a schimbat cu acest prilej harta puterilor lumii. Rusia, considerată pînă acum un adversar potenţial (şi ea ameninţată de terorismul cecen, tot islamic), s-a apropiat de SUA, oferindu-i sprijin şi asistenţă în războiul cu Afganistanul. Ceea ce părea, pînă acum, de neconceput s-a realizat totuşi. SUA au căpătat un partener în Rusia, cu toate republicile ei asiatice satelit (tot islamice) de la graniţa cu Afganistanul. O altă consecinţă a evenimentelor de la 11 septembrie e, în sfîrşit, apropierea Chinei de SUA, alt adversar potenţial sau real pînă acum. E un eveniment politic şi militar extraordinar, greu de prevăzut înainte de 11 septembrie 2001. Cum spuneam, harta politică şi chiar militară a lumii s-a modificat esenţial. Şi asta ca o consecinţă fatală a actului funest de la 11 septembrie. Toate acestea sînt adevărate şi extraordinar de importante. Să nu ignorăm însă faptul că, tot ca o consecinţă a evenimentelor tragice de la 11 septembrie 2001, la orizont se profilează, de pe acum, spectrul îngrozitor al recesiunii economice mondiale. Stagnarea unor sectoare economice din SUA produce urmări nefaste şi în ţările occidentale avansate economic. Îi va fi dat omenirii să retrăiască amarnicele dezastre financiar-economice (şi politice) ale crizei mondiale din 1929-1933? Cine ar putea răspunde de pe acum? Şi, totuşi, ameninţările recesiunii economice mondiale încep să fie simţite. Şi consecinţele tragice. Chiar pentru teroriştii fundamentalişti, ca Ben Laden, multimiliardar în dolari. E imposibil să imaginezi astăzi cum va arăta crahul recesiunii economice mondiale. Sigur este că acest fenomen dramatic e o consecinţă a actului perfid din 11 septembrie 2001. Şi, să adaug la sfîrşit, cîte alte consecinţe nu ne mai aşteaptă! 

Dilema, nr. 453, 2 noiembrie 2001

Mai multe