Mințile înfierbîntate

„Prostia și fanatismul sînt greu de combătut”, afirmă Alexandru Călinescu în cea mai recentă carte a sa, O lume care a luat-o razna, apărută, la sfîrșitul anului trecut, la Editura Humanitas. Cartea, care s-a impus deja în topurile vînzărilor, este pe de o parte un caleidoscop al fanatismelor care ne bîntuie societățile, iar pe de alta, un decodor fin al naturii umane, care se lasă uneori prea lesne sedusă de ideile primite de-a gata, înzorzonate cu pretenții nobile. Grupate în această colecție de derapaje de la logică și bun-simț, noile forme ale fanatismului, fie că vorbim despre curente ale corectitudinii politice, precum moda woke, abrutizările neofeminismului sau ale ideologiei de gen, activismul ecologic dus la extrem, dau cititorului reala dimensiune a raznei care ne-a cuprins lumea. 

Mințile par atît de înfierbîntate încît nu mai dau dovadă doar de vehemență, ci și de o incoerență amețitoare: mișcarea woke promovează de fapt, în ciuda denumirii, „adormirea”. Nu impune doar cenzura și autocenzura, ci și o uniformă pentru gîndire – dacă nu ești cu noi, dacă nu gîndești cum îți spunem noi că trebuie să gîndești, vei fi renegat, scos în afara societății. Ideologia decolonială este îndreptată către statele occidentale care nu mai au de mult colonii. Antirasismul a devenit o formă nouă de rasism, îndreptată contra omului alb. Unul dintre exemplele date de autor este cel al siderantei declarații a președintei sindicatului UNEF (sindicat studențesc din Franța), Hafsa Askar. Potrivit acesteia, toți albii, „această rasă inferioară”, ar trebui gazați. 

Feminismul a uitat să lupte pentru drepturile femeilor în părți ale lumii unde acestea sînt încă ostracizate, și s-a instalat în confortabilul context occidental, de unde perorează discursuri contra bărbaților. Sandrine Rousseau este unul dintre multele exemplele enunțate în carte (pe care nu mă pot abține să-l amintesc): politiciana a declarat că are o căsnicie fericită, dar asta pentru că și-a „deconstruit” soțul. Această noțiune de deconstruire vizează și biologia umană. Ideologia de gen, care luptă sub stindardul „sexul este un construct social”, nu doar că dă apă la moară homofobiei (homofobii susțin că homosexualitatea este, de fapt, un viciu, un „construct social”, nu un fapt biologic), ci și-a pus deja amprenta în mod îngrijorător asupra noii generații. Potrivit mai multor anchete și sondaje, citate de autor, tinerii care se simt ceea ce sînt, adică fete sau băieți, au devenit „disperați” că sînt „prea normali”.

Pe de altă parte, deși este o colecție înspăimîntătoare de anomalii cerebrale, umorul fin și tăios al autorului exorcizează, salutar, acești demoni. Căci rigiditatea gîndirii, care a dus în timp la aceste derapaje ilogice și ideologice, devine extrem de fragilă în fața rațiunii, se fisurează și explodează în fața unei dezbateri de bun-simț.

Și tocmai pentru că este o carte care îndeamnă la reflecție și la dezbatere, O lume care a luat-o razna a devenit și motorul acestui Dosar. Politic, istoric, psihologic și social, autorii disecă noile forme ale fanatismului, scoțîndu-le din bîrlogul mult prea încins al obsesiilor. Căci dacă un admirator călătorește pe o mare, învață, crește și se dezvoltă prin obiectul admirației, fanaticul transformă admirația în obsesie și rămîne închistat în băltoaca ideilor fixe.

Bineînțeles, o dezbatere poate fi doar o picătură într-un ocean. Să nu uităm însă că orice picătură face cercuri concentrice. Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut? Care este amploarea fanatismului la nivel social? Cum este afectat psihicul noilor generații expuse la derapajele gîndirii? Și care este cea mai gravă formă de fanatism care bîntuie România?