Mîncăm extrem de mult, necontrolat <p> - interviu cu Mihaela BILIC, medic nutriţionist -

Mîncarea tradiţională românească abundă în grăsimi, fie că e vorba de carne de porc, fie că sînt preparate prăjite în ulei. Carnea sîntem obişnuiţi să o consumăm tocată (sarmale, chiftele, cîrnaţi, mici etc.), tocăniţele şi ciorbele noastre se fac cu ceapă şi legumele prăjite în ulei, şniţelul e şi el la mare căutare şi aperitivele constau mai ales din mezeluri bine împănate (salam, costiţă, ceafă). Înainte făceam provizii pe care le ţineam în congelator, acum magazinele sînt pline de produse pe care le consumăm cu entuziasm, cîteodată numai din pură curiozitate. Cred că românii au din păcate această tendinţă de a considera ospitalitatea şi bunăstarea ca fiind proporţionale cu cantitatea alimentelor de pe masă. Mîncăm extrem de mult, necontrolat, fără să ne intereseze întotdeauna calitatea produselor din farfurie. Se vehiculează conceptele de fast-food/slow-food. E adevărat în totalitate că cel dintîi e nociv, celălalt sănătos? De ce? Toate produsele fast-food au la bază principiul repede şi gustos, iar gustul bun vine din grăsimi. Sînt alimente extrem de concentrate în calorii, prăjite, de cele mai multe ori, iar calitatea principiilor nutritive prezente în ele este medie; în schimb, gustul poate da dependenţă. Principiul slow-food are la bază o preparare a alimentelor în condiţii extrem de lente, astfel încît gustul şi aromele ingredientelor să se combine în mod armonios. Este, dacă vreţi, un fel de bucătărie a bunicilor noastre, în care totul era "bine" gătit, chiar pe durata a cîtorva ore bune. Nici acest sistem nu este cel mai recomandat, calitatea şi valoarea nutritivă a alimentelor se păstrează cel mai bine dacă temperatura de gătit nu este foarte mare, iar timpul de preparare - cît mai scurt. Luaţi ca exemplu bucătăria japoneză. Spuneaţi, mai demult, că în Occident au apărut "pastilele de hrană". Ce sînt, de fapt, acestea, vor pătrunde şi la noi, şi în ce măsură sînt ele o soluţie? "Pastilele de hrană" presupun prezenţa într-un concentrat (praf) a tuturor substanţelor nutritive (proteine, glucide, grăsimi, vitamine, minerale) de care are nevoie un individ pe parcursul unei zile. Aşa mănîncă astronauţii, iar industria farmaceutică ar fi fericită să ne facă dependenţi de astfel de produse. Este aberant să tindem către aşa ceva, chiar dacă, din punct de vedere nutriţional totul este impecabil echilibrat. Actul alimentar este şi va rămîne cel clasic, pe care îl iubim atît. Cum credeţi că vor evolua lucrurile la noi în următorii ani în privinţa alimentaţiei românilor? Din păcate, viitorul nu cred că este roz. Pe plan global obezitatea a atins cote alarmante, şi noi nu vom face excepţie. În magazine este o abundenţă de produse tentante, mass-media ne îndeamnă la consum, iar noi sîntem din naştere predispuşi la mîncat excesiv. Fără o educaţie susţinută din punct de vedere nutriţional, fără campanii adresate copiilor, fără un semnal de alarmă tras în privinţa mişcării şi a sportului, nu avem nici o şansă în lupta cu tentaţiile alimentare. Cum ar fi bine să evolueze? Ar fi bine să ne întoarcem la obiceiurile noastre "nerafinate", să consumăm produse româneşti care încă mai sînt naturale, să gătim acasă, să nu folosim semipreparate, să reînvăţăm să mîncăm ciorbă, să cumpărăm fructele şi legumele din piaţă de la producătorii autohtoni, să consumăm dulciuri doar la ocazii festive şi să reînvăţăm să ne aşezăm cu familia la masă de trei ori pe zi. Nu e simplu. a consemnat Iaromira POPOVICI