MeToo, scurt istoric

Deși sloganul a fost popularizat pe rețelele de socializare în 2017, MeToo, cel cu hashtag înainte, pentru a denunța, în special, hărțuirea sexuală la locul de muncă, are o istorie mai veche.

Oficial a fost folosit în 2006 de Tarana Burke, avocată și activistă pentru drepturile femeilor, care s-a născut în New York și a copilărit în Bronx – o copilărie despre care povestește, în autobiografie, că a fost marcată de mai multe abuzuri sexuale. Ideea sloganului a apărut în timp ce lucra la Just Be Inc., o organizație nonprofit pe care a fondat-o în 2003, cu scopul de a ajuta tinerele de culoare, aflate în dificultate. În timp ce vorbea cu una dintre beneficiarele organizației, o fetiță de 13 ani care îi povestea că iubitul mamei sale o violase, căutîndu-și vorbele potrivite pentru a-i arăta că o înțelege, Tarana Burke i-a spus: „Nu ești singură, asta mi s-a întîmplat și mie”. De atunci, MeToo i-a devenit slogan pentru campaniile prin care voia să ajute femeile care au suferit de hărțuire sexuală, abuz sau orice altă formă de agresiune – „Pe de o parte, este o declarație îndrăzneață care spune că «nu mi-e rușine» și «mai sînt și alții ca tine». Pe de alta, este o declarație de la un supraviețuitor către altul prin care îi transmite că «Te văd, te aud, te înțeleg și sînt aici pentru tine și te înțeleg», a declarat Tarana Burke într-un interviu pentru CNN.

Totuși, abia în 2017 sintagma a căpătat ecouri la scară mare, în urma unui mesaj postat pe Twitter de către actrița Alyssa Milano „Dacă ați suferit de hărțuire sexuală sau dacă sînteți victimă a abuzului scrieți MeToo ca replică la acest mesaj”, a scris aceasta. Ce anume a determinat-o pe actriță să posteze asta? După cum a mărturisit, în siajul scandalului care se contura în jurul lui Harvey Weinstein, balanța părerilor părea că se înclină în favoarea lui Weinstein, necreditîndu-se prea mult vocile acuzatoare. Atunci, actrița a decis să se implice, ea însăși susținînd că suferise de hărțuire și abuz, declarînd în podcast-ul ei Sorry Not Sorry că, după filmările la serialul Who’s the Boss, a început să preia roluri mai mature care implicau scene intime, în timpul cărora a fost abuzată sexual – chiar pe platourile de filmare. Fără să dea nume, Milano a indicat faptul că abuzatorul fusese un bărbat cu 17 ani mai în vîrstă, care „a profitat de un moment de vulnerabilitate completă”.

Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început însă cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.

Primul caz considerat a fi primul de hărțuire sexuală din SUA s-a judecat în 1974 și este cunoscut drept Barnes vs Train, chiar dacă termenul „hărțuire sexuală” nu a fost folosit. Paulette Barnes, o femeie afro-americană, funcționară care lucra la Agenția pentru Protecția Mediului, s-a adresat instanțelor de judecată după ce și-a pierdut locul de muncă pentru că a refuzat avansurile unui superior. Inițial, cazul a fost respins, însă Barnes a făcut recurs, iar în procesul Barnes vs Costle (1977), a avut cîștig de cauză, în apel. În acest caz, Curtea de Apel din Columbia a decis că, dacă o femeie a suferit pierderi tangibile la locul de muncă (de exemplu, pierderea locului de muncă) pentru că a refuzat să se supună cererilor de favoruri sexuale, se consideră a fi discriminare sexuală.

Făcînd un arc peste timp, 6 iulie 2016 este probabil data de la care a pornit, de fapt, mișcarea MeToo: Gretchen Carlson a intentat un proces contra șefului Fox News, Roger Ailes, acuzîndu-l de hărțuire sexuală. Pe 21 iulie, Ailes a demisionat din funcție, cu toate că a negat acuzațiile. Deși cazul a rămas nesoluționat, pentru că Ailes a murit un an mai tîrziu, în mai 2017, puternicul impact și mediatizarea au dat naștere unei cavalcade de acuze similare.

Un scurt timeline, 2017-2018

19 februarie 2017: Susan Fowler, angajată a companiei Uber, a publicat un articol despre anul „foarte, foarte bizar” pe care l-a avut în cadrul companiei Uber, în care descrie o cultură toxică la locul de muncă în care hărțuirea sexuală și comportamentul incorect față de femeile angajate erau la ordinea zilei. Eseul a provocat demisia co-fondatorului și CEO al Uber, Travis Kalanick, și concedierea altor douăzeci de angajați, presupuși a fi fost implicați în acest scandal. Piesele de domino au început să cadă cu repeziciune pentru că, imediat după acest scandal, mai multe companii din Silicon Valley și-au înlăturat directorii executivi, în urma unor acuzații similare.

1 aprilie 2017: The New York Times publică un articol în care detaliază acuzațiile a cinci femei de hărțuire sexuală și comportament neadecvat împotriva prezentatorului Fox News Bill O’Reilly. Președintele Donald Trump îl apără pe O’Reilly, spunînd că nu crede că „Bill a făcut ceva rău”, însă O’Reilly este în cele din urmă demis, aproape trei săptămîni mai tîrziu, în pofida faptului că a negat acuzațiile.

5 octombrie 2017: The New York Times publică un articol în care detaliază zeci de ani de acuzații de hărțuire sexuală împotriva lui Harvey Weinstein. Actrițele Rose McGowan și Ashley Judd se numără printre vocile acuzatoare. Ulterior, Weinstein a venit cu scuze publice, invocînd cultura anilor ’60 și ’70, cînd „toate regulile despre locul de muncă și comportament erau diferite”, insistînd însă asupra faptului că toate întîlnirile au fost consensuale.

8 octombrie 2017: Weinstein este concediat din funcția deținută la Weinstein Company.

12 octombrie 2017: Roy Price, șeful Amazon Studios, este suspendat din funcție după ce producătorul Isa Hackett îl acuză de hărțuire sexuală. (Hackett depusese mărturie pentru prima dată în 2015). Price a demisionat cinci zile mai tîrziu, pe 17 octombrie.

16 octombrie 2017: Ia naștere mișcarea #MeToo după ce Alyssa Milano a transmis un mesaj pe Twitter, încurajînd oamenii să vorbească despre hărțuirea sexuală și abuzurile suferite. Curînd se produce un fenomen internațional – în Franța ia naștere #BalanceTonPorc”, iar în țările arabe, #Ana_kaman (traducerea englezescului MeToo).

18 octombrie 2017: Gimnasta McKayla Maroney scrie pe Twitter despre agresiunea sexuală la care a fost supusă de Larry Nassar, medicul său sportiv. La scurt timp, au apărut peste 150 de acuze similare contra medicului. În ianuarie 2018, Nassar a fost condamnat la o pedeapsă între 40-175 de ani de închisoare pentru abuz sexual.

19 octombrie 2017: Lockhart Steele, directorul editorial al Vox Media, este concediat pentru hărțuire sexuală. În aceeași săptămînă au apărut acuzații de abuz sexual împotriva lui John Besh (prezentator TV și chef american), regizorului James Toback, fotografului de modă Terry Richardson, editorului Artforum Knight Landesman și jurnalistului Mark Halperin. Lista continuă să crească: potrivit unei analize realizate de Vox, peste 200 de celebrități, directori executivi și politicieni au fost acuzați de comportament sexual necorespunzător.

29 octombrie 2017: Anthony Rapp povestește, pentru BuzzFeed News, cum că Kevin Spacey i-a făcut avansuri sexuale pe cînd avea 14 ani. Drept replică, Spacey anunță că este gay, susținînd că nu își amintește întîlnirea cu Rapp. „Dar dacă m-am comportat așa cum descrie el, îi datorez cele mai sincere scuze pentru ceea ce ar fi fost un comportament de beție profund nepotrivit și îmi pare rău pentru resentimentele pe care le descrie și pentru că le-a purtat cu el în toți acești ani”, scrie Spacey. În zilele și lunile care au urmat, mulți alți bărbați i-au adus acuzații. Un an mai tîrziu au fost înregistrate șase cazuri deschise de agresiune sexuală împotriva lui Spacey în Regatul Unit.

11 ianuarie 2018: Cinci femei îl acuză pe James Franco de comportament „nepotrivit”, într-un articol din L.A. Times. Prima acuzație vine cu cîteva zile înainte, în seara decernării Globurilor de Aur, cînd actrița Violet Paley își postează pe Twitter experiențele cu Franco. James Franco răspunde acuzațiilor din Late Show cu Stephen Colbert: „Nu vreau să le închid gura în nici un fel. Cred că este un lucru bun, pe care îl susțin”, spune Franco. Franco cîștigă un Glob de Aur pentru rolul din The Disaster Artist, însă va fi ignorat de Premiile Academiei.

3 februarie 2018: Într-un articol din The New York Times, Uma Thurman povestește despre o noapte cînd Harvey Weinstein a avut un comportament agresiv, cu tentă sexuală, într-o cameră de hotel din Londra. Thurman povestește, de asemenea, experiența îngrozitoare din timpul filmărilor pentru Kill Bill, susținînd că regizorul Quentin Tarantino a constrîns-o să facă o cascadorie periculoasă. Într-un interviu pentru Deadline, Tarantino a numit incidentul „unul dintre cele mai mari regrete” din viața sa.

25 mai 2018: Harvey Weinstein se predă autorităților din New York pentru a se confrunta cu acuzații de viol legate de o acuzație a Luciei Evans.

25 iunie 2018: Un studiu al firmei Temin & Co din New York demonstrează amploarea impactului mișcării #MeToo, dezvăluind că cel puțin 417 directori și angajați de rang înalt au fost demascați, în ultimele 18 luni, acuzații care au crescut după cazul Weinstein. Raportul mai precizează că 193 dintre cei acuzați au demisionat sau au fost concediați, 122 au fost suspendați și 69 nu au fost în nici un fel afectați.

26 iulie 2018: Un articol din The Atlantic susține că acuzațiile de abatere sexuală au pus capăt unui număr de 25 de campanii politice în 2018, atît în Partidul Democrat, cît și în cel Republican.

Iar povestea continuă...

(surse: BBC, CNN, www.refinery29)