Metamorfoza adrenalinei

Je n’ai besoin de personne - îşi începea Gainsbourg cîntecul, evocînd legenda americană a celebrelor motociclete Harley-Davidson. Cultura populară se pare că a împămîntenit mai pretutindeni imaginea acestor rebeli pe două roţi care par a nu avea nevoie de nimic altceva decît de libertate. Bineînţeles, nu numai prin filme - cult precum Easy Rider, dar şi prin muzică, iar pentru asta n-ar trebui să ne amintim decît de plăcerea cu care Bob Dylan îşi etala propria motocicletă Triumph de producţie englezească. Ar fi încă un vis împlinit, renegat aproape cu abnegaţie de Baudrillard, descoperit totuşi de mulţi şi chiar mai aproape decît s-ar crede... Aceiaşi nomazi parcaţi sub stele se regăsesc şi la noi, deşi puţini cunosc adevărata istorie a motociclismului românesc, de la escapadele prinţilor Bibescu sau Cantacuzino pînă la pletoşii subversivi vizaţi de regimul comunist, care îşi începeau pelerinajul motorizat de lîngă actualul Favorit din Drumul Taberei, acel "Lucky Point" marcat de ei pe asfalt printr-o emblemă ce reprezenta un vultur. Perioada postcomunistă a însemnat şi penetrarea pieţei locale, familiarizată majoritar pînă la vremea respectivă doar cu vechiturile sovietice ori est-europene, de către bolizii niponi, bavarezi ori italieneşti, superiori din toate punctele de vedere. Se spune că pasiunea costă, iar realitatea este că mulţi şi-au dedicat aproape tot timpul liber şi banii acestui hobby, majoritatea fiind nevoiţi să aleagă: maşină sau motocicletă. Dacă siguranţa şi confortul sînt instinctele care primează, alegerea este evidentă, fiindcă sinonimele motocicletei în accepţiunea comună sînt riscul şi adrenalina, nici o oglindă retrovizoare neavînd timp să (le) reflecte prea mult. Apartenenţa socială contează mai puţin în această castă; relevantă este deprinderea, singura care te va scăpa întreg din confruntarea finală cu asfaltul. Pe cît de omogen este definită această pasiune, pe atît de eterogene sînt dorinţele celor care practică motociclismul, variind în încercarea de a-şi depăşi limitările. Metamorfoza adrenalinei poate fi aici la fel de bine întruchipată de viteză, dacă ne gîndim la motoarele supersport, de cucerirea celor mai imposibile creste montane, în cazul împătimiţilor enduro, ori de călătoriile lungi şi obositoare, adevărate supradoze vizuale pentru aventurieri călare pe tourere. Preferinţele românilor se îndreaptă cu predilecţie spre prima categorie, motoare de cilindri mari, capabile uşor să prindă viteze de peste 200 km/h, modelele second-hand fiind disponibile începînd de la 2000 de euro în sus. Bineînţeles, n-ar trebui uitat nici echipamentul de protecţie corespunzător care, la rîndul său, sare de 500 de euro. Designul atractiv şi promisiunea multor cai-putere se dovedesc a fi irezistibile, iar asta nu doar la noi, marii producători niponi scoţînd treptat motoare din ce în ce mai puternice, dovadă lansarea de anul acesta a Suzuki B-King sau prezentarea noului Suzuki Hayabusa, ce ascunde sub carenajul masiv 180CP. Pentru că starea drumurilor este deplorabilă, motoarele enduro şi enduro-touring au început să-şi facă apariţia din ce în ce mai des, suspensiile deosebite prin care sînt caracterizate fiind gata să facă faţă celor mai grele condiţii, unele modele dotate cu cauciucuri corespunzătoare fiind în stare să ajungă chiar şi în acele zone mai puţin accesibile. Tagma motocicliştilor autohtoni este aşadar variată, iar unitatea membrilor săi este relativ uşor de demonstrat, începînd cu întrunirile-moto care se desfăşoară prin diverse locaţii din ţară, pe tot parcursul sezonului cald, şi terminînd cu statisticile prezenţei virtuale, unde motocicliştii se pare că perseverează mai ales pe timpul iernii. Deşi motociclismul este un sport nobil - fiindcă datorită cerinţelor aprige şi relaţiilor dintre membrii săi nici nu poate fi inclus în altă categorie -, este regretabil teribilismul multora din noua generaţie, furaţi de propriul orgoliu şi neavînd răbdarea de a explora treptat multitudinea senzaţiilor provocate de această pasiune creatoare de dependenţă. Pentru profani, motocicleta va rămîne întotdeauna simbolul unui stil de viaţă nechibzuit, adîncind prăpastia războiului de percepţie asupra a ceea ce înseamnă libertate.