Meserie cu faţă umană

În Berlin prostituţia poartă uniformă. Încadrate legal, fetele ies relaxate seara pe strasse, cu un look care lasă prea puţin loc dubiilor în ceea ce priveşte meseria lor. Pentru că în Germania, ca în multe alte ţări europene, prostituţia e o meserie. Blonde, aproape fără excepţie, de un blond-gălbui artificial, cu trup perfect încorsetat în bluze minuscule şi bikini, fetele se plantează la locurile lor între Lutzowplatz şi Kürfursterdamm. Uniforma constă în vestă sau geacă sclipitoare de scai şi cizme lungi pînă sub fese, cu talpă de cel puţin zece centimetri. Aceste "coma aurea", în mare parte imigrante din Europa de Est - după cum mi s-a spus, deşi nu cred că nu există forţă de muncă autohtonă - au hainele lăcuite doar în trei culori: roşu, negru şi alb. Aşezate cuminţi pe marginea străzii, nu sînt gălăgioase, nu se ceartă, o singură dată le-am auzit vorbind pe două dintre ele într-o limbă slavă. Nu fac gesturi obscene, la răstimpuri, băieţei pe biciclete şi cu cel mai firesc aer din lume trec printre ele în drum spre casă. Cu alte cuvinte, nu ai sentimentul de nesiguranţă sau de pradă pe o asemenea stradă rău-famată. Cînd agaţă clienţii din maşinile ca nişte bijuterii, fetele nu se pierd cu firea, nici nu-şi apleacă languros coapsele peste portieră - figură de stil americană, imitată de surorile de sindicat de la noi. Se apropie regulamentar, bagă capul discret pe geam şi spun preţul. După caz, trîntesc uşa triumfătoare, fluturînd coama din maşină, sau se retrag corect la locul lor, în vreme ce nemulţumitul de preţ trece mai departe. La întoarcere, coboară suav din maşini, fie scotocind în poşete, fie ştergîndu-şi buzele cu discreţie. Şi, din nou, îşi revendică felia de stradă. Există şi prostituate în Berlin pe care cu greu le identifici ca atare. Se îmbracă adolescentin în blugi şi cu geacă scurtă, iar părul şi-l ţin legat în coadă de cal. Nu au nimic voluptuos, nimic aţîţător, nici măcar nu aruncă vreo privire celor de pe trotuar. Cu sîrg, îşi văd de meserie. Într-o noapte am văzut o bătrînă făcînd trotuarul. Avea o cută de amărăciune pe frunte, dar şi o demnitate care nu te lăsa să o iei în rîs. Rochia demodată îi trăda epoca, cu toate astea maşinile cu amatori de ceva nou (sau vechi) nu pridideau să oprească. Spre capătul străzii, fetele devin mai solide, gambele puternice abia se susţin pe tocurile ameţitoare. Deşi mai deoparte, transsexuali îşi au locul lor pe stradă, ceva mai solidari şi mai gălăgioşi ca suratele de breaslă. În zona aceasta, uniformele sînt lăsate la o parte, sînt preferate rochiile mulate, cu sclipici mult şi decoltate adînc, ciorapii-plasă şi tocurile-cui purtate cu ambiţie. La capitolul insistenţă, au un punct în plus, deşi clientela nu se înghesuie. Cum ieşi de pe Kürfursterstrasse, distracţia se încheie, nu mai sînt fete dornice, siluete incerte sexual, nici măcar tocuri nu mai auzi pe pavaj.