Meseria de consumator

Să luăm în serios, în calitatea noastră de consumatori, sfaturile care ni se dau: să citim etichetele şi broşurile cu modul de întrebuinţare a produselor pe care le cumpărăm. În magazin, dacă citim, de pildă, ingredientele dintr-un iaurt sau dintr-o conservă oarecare, dăm peste tot felul de cuvinte şi simboluri necunoscute: E 252, E 325, acid nu ştiu de care, minerale nu ştiu cum etc. Nici dacă am avut 10 la chimie în şcoală, nu pricepem. Aşa încît, dacă vrem cu adevărat să ştim pînă la ultimul detaliu ce îngurgităm, trebuie să lăsăm momentan produsul în raft şi să dăm fuga la o enciclopedie, o wikipedia, ceva, sau măcar pe site-urile Oficiilor pentru Protecţia Consumatorilor din diverse ţări europene (adică să mai ştim şi limbi străine) pentru a ne lămuri. Manualele de instrucţiuni pentru electrocasnice sînt, şi ele, pline de termeni tehnici - aşa că iar enciclopedie, iar căutat informaţii şi explicaţii... Şi toate astea iau timp. Dacă nu credeţi, luaţi, vă rog, de citiţi toate - dar toate - broşurile cu instrucţiuni ale obiectelor pe care le aveţi în casă şi toate etichetele alimentelor din frigider. Căutaţi apoi în dicţionare şi enciclopedii cuvintele pe care nu le-aţi înţeles (sau, mă rog, puteţi aplica şi metoda "sună un prieten", mai ales dacă a fost bun la chimie sau fizică). Cronometraţi timpul consumat şi numărul de pagini citite. Vă garantez că veţi ajunge la concluzia mea: în zilele noastre, a fi consumator a devenit o adevărată meserie, care necesită - ca orice meserie - o bună pregătire "de specialitate"... ( M. V. )