M.A.M.E. şi steluţe – interviu cu Maria CULESCU
Cum v-a venit ideea asociaţiei?
Am înfiinţat Asociaţia M.A.M.E. în urmă cu aproape şapte ani pentru a veni în sprijinul copiilor diagnosticaţi cu cancer şi alte boli grave din România pentru că şi eu, la rîndul meu, m-am confruntat cu această boală cumplită. Am trecut prin experienţa unui bolnav de cancer, care, la momentul respectiv, nu putea fi tratat în ţară şi am decis să plec la o clinică în străinătate pentru a beneficia de un tratament de radioterapie
, care nu era disponibil în România. După ce am intrat în remisie totală, mi-am dorit cu toată fiinţa mea să ofer şi altora o şansă în plus la viaţă, aşa cum am primit şi eu. Astfel, de-a lungul timpului, am conceput şi am implementat alături de echipa mea proiecte şi campanii menite să îmbunătăţească calitatea vieţii copiilor şi tinerilor, pacienţi oncologici. Intrînd în contact cu aceşti copii şi cu familiile lor, mi-am dat seama că, pentru a facilita vindecarea în cazul unor afecţiuni grave, este foarte important ca, pe lîngă asigurarea serviciilor medicale, să îi fie tratate pacientului şi problemele de natură emoţională, relaţională şi materială pe care le creează specificul acestor boli. Astfel, în iunie 2014, am înfiinţat Centrul Steluţelor, un centru social de sprijin şi recuperare destinat copiilor aflaţi în situaţii de risc în cadrul căruia oferim gratuit copiilor bolnavi, precum şi celor care provin din medii defavorizate, servicii de informare şi îndrumare, consiliere psihologică, consiliere juridică, consultanţă medicală, consultanţă nutriţională, kinetoterapie, ergoterapie, ludoterapie, ateliere de terapie emoţională prin artă şi joc, şi activităţi socio-educative.
Lucraţi doar cu voluntari?
Echipa Asociaţiei M.A.M.E. este formată din 11 persoane care lucrează permanent, cu carte de muncă, 7 specialişti colaboratori şi 117 voluntari, dintre care 80 activi, iar 37 de voluntari sînt persoane care locuiesc departe de Bucureşti, ceea ce le permite să se implice doar în campaniile de promovare a proiectelor asociaţiei şi în campaniile de strîngere de fonduri.
Cum selectaţi şi pregătiţi voluntarii?
Asociaţia M.A.M.E., în cei aproape şapte ani de activitate, nu a organizat nici o sesiune de recrutare de voluntari, deoarece nu a fost necesară o astfel de acţiune. Primim periodic solicitări de voluntariat, atît prin e-mail sau telefon, cît şi prin prezenţa lor la sediul nostru. De asemenea, persoanele care au intrat în contact cu cauza organizaţiei în diferite locuri publice (tîrguri, expoziţii, evenimente) şi-au exprimat dorinţa de a voluntaria pentru a fi alături de copiii bolnavi pe care îi ajutăm. După ce au semnat contractul de voluntariat cu Asociaţia M.A.M.E., voluntarii sînt informaţi asupra tuturor activităţilor, campaniilor şi proiectelor derulate de la înfiinţare şi pînă la momentul respectiv în cadrul unor sesiuni de informare susţinute de coordonatorul nostru de voluntari, Andreea Toma. De asemenea, voluntarii sînt invitaţi să participe la training-uri care au scopul de a le îmbunătăţi abilităţile de lucru şi interacţiune cu beneficiarul şi, după caz, cu donatorul.
Ce competenţe trebuie să aibă aceştia ca să fie apţi să lucreze cu copii aflaţi în situaţii speciale, situaţii-limită?
Competenţele pe care ne dorim să le aibă voluntarii care fac parte din echipa Asociaţiei M.A.M.E. sînt mai degrabă valori pe care le împărtăşim cu toţii, şi anume: empatie, dăruire, implicare şi seriozitate.
Care sînt bolile cele mai frecvente ale copiilor?
În proporţie de 70%, copiii pe care Asociaţia M.A.M.E. îi sprijină sînt diagnosticaţi cu diferite tipuri de cancer (leucemii, limfoame, tumori cerebrale, renale, osoase etc.) şi 30% sînt copii diagnosticaţi cu alte boli (tetrapareze spastice, neurofibromatoze, meningocel lombosacrat, afecţiuni ale inimii etc.).
Trebuie ca voluntarii să se poarte diferit în funcţie de fiecare tip de boală?
În contact direct cu copiii care vin la Centrul Steluţelor (centru pe care noi, Asociaţia M.A.M.E., l-am înfiinţat pentru a oferi servicii de sprijin şi recuperare copiilor bolnavi de cancer şi alte boli grave) intră în mod special voluntarii care au specializare fie de psihologi clinicieni, fie de psihoterapeuţi şi care bineînţeles că ştiu cum să abordeze fiecare tip de boală. Dar la Centrul Steluţelor participă la atelierele de creaţie şi la activităţile socio-educative şi copii sănătoşi care provin din medii defavorizate, iar cu aceşti copii interacţionează majoritatea voluntarilor din asociaţie, sub îndrumarea animatorului socio-educativ, Irina Stănescu.
Ce trebuie să facă, propriu-zis?
În momentul în care voluntarul semnează contractul, îl rugăm să completeze şi un formular prin care îşi exprimă interesul pentru anumite activităţi în cadrul organizaţiei. Unii doresc să se implice în aceeaşi sferă de activitate, comună cu profesia (de exemplu, un avocat oferă consiliere juridică, un psiholog oferă consiliere psihologică), dar sînt şi persoane care aleg să voluntarieze în cu totul alt domeniu decît cel în care profesează (un informatician pasionat de fotografie care ne ajută cu documentarea activităţilor, o jurnalistă care participă cu copiii la atelierele de creaţie).
Care sînt cele mai dificile situaţii cu care se confruntă voluntarii?
Cele mai dificile momente sînt atunci cînd voluntarul află diagnosticul copilului pe care tocmai l-a cunoscut la un atelier de creaţie sau la orice altă activitate din cadrul Centrului Steluţelor. Deseori văd voluntari care, în astfel de momente, depun eforturi să zîmbească şi să îşi ascundă lacrimile. Însă motivaţia şi dăruirea care stau în spatele acţiunii de voluntariat îi ajută să depăşească momentul şi să îşi canalizeze toată energia pentru a aduce zîmbete şi bucurie pe chipurile celor mici. De asemenea, mai sînt situaţii în care voluntarul află că unul dintre copii nu poate participa la o activitate pentru că tocmai a fost internat pentru un tratament cu citostatice sau stă acasă, în pat, deoarece starea de sănătate nu îi permite să vină la centru.
Cum aţi învăţat dvs. personal să vă ocupaţi de copiii aflaţi în asemenea situaţii?
Personal, nu consider că trebuie să studiezi la o şcoală anume pentru a şti cum să te comporţi în astfel de situaţii. Trebuie doar să ai dragoste faţă de cel de lîngă tine, în special faţă de cel aflat în nevoie, şi să îţi găseşti timpul necesar pentru a-i acorda atenţie. Apoi, totul vine de la sine.
Care este relaţia cu părinţii? Îi învăţaţi şi pe aceştia să se poarte într-un anume fel?
Pentru noi, părinţii sînt la fel de importanţi ca şi copiii lor, tocmai de aceea serviciile pe care le oferim sînt adresate în aceeaşi măsură şi acestora. Îi invităm să participe la diverse
-uri pe care le organizăm tocmai pentru a facilita accesul lor la specialiştii cu care colaborăm (medici, nutriţionişti, jurişti, kinetoterapeuţi, psihologi, asistenţi sociali) cu scopul de a-i ajuta să gestioneze şi să depăşească mai uşor perioada de confruntare cu boala copilului.
Care sînt cele mai mari victorii pe care le-aţi obţinut cu copiii bolnavi?
Pentru mine cel mai important lucru este că, împreună cu echipa, voluntarii, donatorii şi sponsorii Asociaţiei M.A.M.E., reuşim să oferim, zi de zi, o şansă în plus la viaţă copiilor diagnosticaţi cu cancer şi alte boli grave din România.
Maria Culescu este preşedinta Asociaţiei M.A.M.E., o organizaţie non-profit înfiinţată în 2009 cu scopul de a oferi sprijin copiilor diagnosticaţi cu cancer şi alte boli grave, precum şi celor care provin din medii defavorizate.
a consemnat Iaromira POPOVICI
Foto: wikimedia commons