Mai avem multe de învățat
Sînt geolog marin. Cercetez modul în care sedimentele sînt purtate de ape, depuse, din nou puse în mișcare și iar acumulate de către forțe naturale, precum valurile și curenții marini. Ca să înțeleg ce se întîmplă cu aceste sedimente în natură, am învățat mulți ani. Am urmat cursuri specializate, am citit articole și cărți care concentrează cunoașterea umană asupra subiectului. Am studiat aceste fenomene direct, în ani de zile de lucru pe teren, în toate anotimpurile, de la perioadele de furtuni mari de iarnă la perioadele sufocante, de calm aproape total. De cîțiva ani îmi împărtășesc experiența privind geologia marină și procesele costiere studenților, nu doar din România. Am învățat că natura este atît de complexă încît – oricît ai fi de sigur pe răspunsul tău – totdeauna există și posibilitatea de a te înșela. Istoria științelor Pămîntului e plină de exemple de teorii considerate universale, modificate atunci cînd unele elemente, pînă atunci necunoscute, au ajuns să fie considerate de importanță majoră.
De aceea prefer să îmi exprim părerea ca profesionist într-un mod care sugerează că mai avem multe de învățat.
Cum reacționează lumea cu care vorbesc? În general, studenții sau mai tinerii colegi ascultă (e drept, unii mai interesați de telefoane). Deloc surprinzător, în contactele mele cu oamenii Deltei, pescari sau marinari, am găsit mult interes față de preocupările mele. Poate pentru că marea, fluviul, furtunile sînt probleme care îi interesează în viața de zi cu zi.
Cele mai mari probleme apar însă în fața altor categorii de persoane. Orășeni cu studii medii sau oarecum superioare, persoane care au oarece educație – dar în nici un caz în domeniul meu. Cei mai mulți sînt fie creatori, fie utilizatori de presă de proastă calitate, promotori sau consumatori ai semidoctismului. În fața lor, discursul meu de profesionist nu prea contează. Ideile lor sînt clare, iar un expert nu e decît un individ suspect, care se ocupă de lucruri necurate – din categoria marilor conspirații globale.
Iată doar trei exemple în care părerea unui avizat are mult de luptă cu părerile bine fundamentate de pe website-uri dubioase sau din documentare de proastă calitate.
Pot apărea tsunami-uri în Marea Neagră? Ca profesionist, pot spune că da. Mai rar decît în Pacific și de dimensiuni mai mici. Și Marea Neagră este o zonă activă din punct de vedere tectonic. Dar cum poți lămuri persoane care știu deja tot?
Sînt curenții de pe litoralul românesc, care în ultima vreme îneacă tot mai mulți oameni, fenomene naturale? Sau e ceva nou și catastrofal? Curenții de retur există dintotdeauna în istoria Pămîntului. Aceștia transportă apa adusă de valuri spre țărm îndărăt spre larg. Din păcate, pe plajele turistice acești curenți pot transporta și persoane imprudente, care uneori mor. Sînt de aceea tragediile recente de pe plajele noastre semnale ale unei modificări a circulației oceanice? În mică măsură. Cea mai importantă cauză este lipsa de respect față de orice regulă și lege. Iar legile naturii nu pot fi contestate în instanță. Se reflectă acest lucru în presa românească? Deloc.
Cît de multe pot vedea sateliții pe fundul mărilor? În realitate, foarte puține. Fără măsurători la fața locului nu se pot face interpretări. Părerea populară e însă total contrară, oricît ai încerca să explici.
Și exemplele pot continua. Am înțeles însă urletul vocii interioare a acestor păreriști: Închide-le gura așa-zișilor specialiști! Uită-te la ei – sigur vor să te ducă de nas! E clar că s-au înțeles între ei – și tu știi că ai dreptate! Părerea ta contează! Fii agresiv! Și nu uita, cu cît știi mai puțin despre ceva, cu atît ai idei mai clare!
Concluzia? Este adevărat că trebuie să spui ce gîndești. Dar trebuie să mai și gîndești înainte să deschizi gura. Părerea mea!
Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național de Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar și jurnalist de știință.
Foto: Katya, flickr