Lista de supraveghere a raportului 301

24 mai 2023   Tema săptămînii

Originalitatea și autenticitatea presupun creativitate și inventivitate, cu toate ducînd la inovație și progres, dimensiuni vitale pentru orice societate și economie. Toate acestea se învîrt în jurul unor idei, căci de la o idee pleacă totul și ideea este cea care are puterea să schimbe mersul lucrurilor. Ideea îți dă proiectiv o altă configurație a realității și îți arată imaginativ ceea ce ar putea să fie. Dar ideile și creația trebuie protejate. Ele sînt produse ale minții cuiva și a-ți însuși ideile altuia înseamnă a fura. Aceste bunuri ideatice intră sub categoria de proprietate intelectuală, iar aceasta, la rîndul ei, se divide în două mari categorii: drepturi de autor sau proprietatea intelectuală culturală și proprietatea intelectuală industrială – invenții, patente, brevete, mărci, desene și modele. Proprietatea intelectuală este protejată în România de două instituții: ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) și OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci).

Dar cultivarea ideilor și a creativității minții umane nu se reduce doar la protejarea proprietății intelectuale. E nevoie de mai mult, e nevoie de o mentalitate în care inventivitatea și creativitatea sînt prețuite și ocrotite. Acest lucru este însă aproape imposibil într-o cultură și o educație bazate pe simpla reproducere a ceea ce a spus profesorul sau autorul unei cărți sau al unui manual. E ipocrizie din partea noastră, a părinților și profesorilor, să oferim copiilor modele copy-paste și să le cerem apoi să fie creativi și originali. Abilitățile cognitive ale creativității se deprind și se imprimă de la bun început, cînd începe aventura noastră de a înțelege universul și de a ne integra într-o societate. Inteligibilitatea lumii presupune găsirea de regularități, iar buna funcționare într-o comunitate presupune respectarea de reguli. Nici una, nici alta nu încurajează originalitatea, ba dimpotrivă. 

Întrebarea este: cum putem construi o cultură a creativității cînd, în sine, cultura înseamnă respectarea unor tradiții și cutume? În copilărie, de exemplu, ni se spune adesea: „Mai vezi pe cineva că face asta?”. E o sabie cu două tăișuri: dacă e folosită ca principiu de integrare morală, de respectare a unor reguli, atunci e bine, orice abatere fiind sancționată și astfel copilul știind care îi este spațiul de joc social. Astfel, dacă un copil se poartă necorespunzător, el este adus înapoi în matca bunelor maniere printr-o astfel de mustrare. Lucrul acesta e bun, întrucît ne ajută să aplicăm reguli, iar o societate este bazată tocmai pe respectarea de reguli. Pe de altă parte, dacă acest lucru se aplică și cînd ar trebui să fim creativi și să hrănim diversitatea, atunci nu facem decît să ne uniformizăm și să aplatizăm creativitatea. Astfel, dacă, de exemplu, educatoarea le cere copiilor să deseneze un copac, inevitabil majoritatea desenelor vor fi niște reprezentări în care vom avea trunchiuri maro care susțin niște coroane verzi. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să acceptăm și variații de tipul unor trunchiuri albastre cu coroane violet. Uniformizarea și standardizarea pot fi benefice la nivelul respectării unor reguli morale și de interacțiune socială, dar pot fi și dăunătoare, prin descurajarea sistematică a acceptării diversității sau a altor perspective. Or, pentru acest lucru avem nevoie de o cultură a creativității, de o protejare a proprietății intelectuale.

Spuneam că, în România, principalele instituții care asigură protejarea proprietății intelectuale sînt ORDA și OSIM, dar întreg „ecosistemul” este mult mai complex, conform legislației în vigoare existînd de fapt 17 instituții care au atribuții și responsabilități în domeniul protejării proprietății intelectuale. Pe lîngă ministere, cum ar fi cel al Economiei, al Culturii, al Cercetării, al Educației, al Justiției, de Externe și de Interne (prin Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră), mai avem și Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Public, Autoritatea Vamală Română și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Toate aceste entități joacă un rol în protejarea drepturilor privind proprietatea intelectuală.

La sfîrșitul lui ianuarie 2022 am fost numit „coordonator național în domeniul proprietății intelectuale”. Principala provocare a fost în primul rînd să încerc să pun împreună toate aceste instituții sub o umbrelă coerentă. Cine cunoaște jocul ego-urilor instituționale din România își dă seama lesne că nu e nici pe departe o sarcină ușoară. Norocul meu a fost că există deja un grup în acest sens, cu o componentă foarte pestriță, coordonat de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici am găsit oameni dedicați, buni specialiști și cunoscători ai domeniului, cu care am colaborat foarte bine pentru a mișca un pic lucrurile în sistem. Provocarea a fost și este cum să duci lucrurile un pic mai departe, să dai un plus de coerență sistemului și să stabilești niște ținte strategice. O nouă strategie în domeniul proprietății intelectuale a venit astfel ca un demers pe cît de firesc, pe atît de necesar. Domeniul proprietății intelectuale este clar legat de progresul tehnologic, dar vechea strategie din 2003 e un pic depășită – de exemplu, în privința digitalizării, al cărei impact asupra societății și economiei este și va fi unul foarte mare. De asemenea, noua strategie pune un accent sporit pe componenta de prevenire și conștientizare, educația și diseminarea informației cu privire la proprietatea intelectuală jucînd un rol crucial în acest sens. Aici, provocarea este de a schimba mentalitatea, de a înțelege că, fără să exagerăm,  produsele contrafăcute ne pot afecta grav sănătatea sau chiar ucide. Exemplele în acest sens sînt nenumărate: un medicament, o băutură, un scaun pentru copii etc. – dacă sînt contrafăcute și nu respectă parametrii necesari, aceste produse pot fi foarte periculoase. Pentru a înțelege toate acestea e nevoie însă de o schimbare profundă de mentalitate, să nu mai cumpărăm parfumuri „de marcă” în parcarea unui mall sau treninguri „de firmă” la colțul blocului. E nevoie să prețuim ideile și inventivitatea, să ne educăm copiii să fie creativi și originali, nu doar să reproducă papagalicește ce a zis profu’ sau autorul. Miza e mare: dacă vrem să avem parte de o societate productivă și inovatoare, și nu doar de una de consum, e clar că trebuie să protejăm creativitatea și creația; dacă vrem să avem parte de investiții substanțiale, marile firme vor să se asigure mai întîi că produsele lor sînt protejate; în genere, dacă vrem să avem proprietatea protejată și securizată, proprietatea intelectuală nu trebuie să facă excepție.

Indicatorul internațional pentru starea unui sistem național privind protejarea proprietății este celebrul raport al USTR (Office of the United States Trade Representative) sau lista de supraveghere a Raportului 301, cea pe care SUA o actualizează anual. Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”. Eram, la un moment dat, singura țară din Uniunea Europeană care mai apărea pe această listă. În 2023, din păcate, din cauza regresului din domeniu, pe listă a apărut Bulgaria. Acest lucru trebuie să ne dea de gîndit și să fim conștienți că monitorizarea în acest domeniu este foarte atentă și complexă, miza fiind foarte mare: statele cu care se pot face comerț și investiții. În cazul nostru, dacă se adoptă noua strategie națională, care prevede pentru prima oară și constituirea unui birou local de monitorizare, nu cred că vom mai reveni pe acea listă; vom putea face, nu în ultimul rînd prin componenta de prevenire și conștientizare, pași importanți în direcția protejării proprietății intelectuale și vom obține o mai bună armonizare și coerență legislativă în domeniu.

Sorin Costreie, conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al acestei universități, este coordonator național în domeniul proprietății intelectuale.

Foto: wikimedia commons

Mai multe