<i>Sevraj</i>

Pînă în urmă cu doi, ani încă mai asistam cu toţii la un război disperat, cel al politicienilor care încercau prin metode prea puţin ortodoxe să controleze mass-media, să şi-i aservească pe patronii de ziare şi de televiziuni, să exercite presiuni asupra jurnaliştilor de pe teritoriile "fiefurilor" lor din provincie. Toate acestea şi multe altele au afectat nu numai competiţia, dar şi credibilitatea principalelor mijloace publice de informare. Să fi afectat însă şi gustul publicului care, "protejat" de treburile şi problemele cu adevărat serioase ce se impuneau a fi cenzurate sau chiar excluse din paginile ziarelor şi din grilele de programe, era nevoit să înghită "gogoşi", să se mulţumească cu non-ştiri despre violuri, crime, sinucideri şi alte "distracţii" de interes naţional, care umpleau convenabil spaţiile goale şi care treptat au început să creeze dependenţă? Tot situaţia politică şi manipularea să fi fost de vină pentru kitsch-urile uşor digerabile pe care le vedem astăzi zilnic la TV, pentru titlurile - care nu solicită nici inteligenţa, nici concentrare - ale tabloidelor citite în metrou, între Unirii şi Universitate? Este doar o teorie, dar să vă dau un exemplu... Cam în perioada despre care vorbeam mai devreme, lucram pentru o emisiune de reportaje şi investigaţii, cu rating mic, dar constant. Subiectele nu erau dictate de "direcţiune", însă toată lumea ştia că sîntem supravegheaţi. La un moment dat, o colegă a descoperit un caz de corupţie legat de un "baron local". S-a dus, a filmat, avea dovada şi putea să iasă o anchetă supertare. Materialul în cauză nu a fost difuzat niciodată, aşa că nici nu se poate pune problema ce rating ar fi putut să aibă. La ceva timp, am filmat un reportaj într-un sac sărac, terorizat de o bandă de hoţi. Filmuleţul mai avea un "ingredient" în plus: cîteva babe violate. Printre care una, dînd declaraţii de pe patul de spital. Mai multe cadre pline de sînge din casa victimei. Promo-uri puternice în prime-time la emisiune, cu imagini din reportajul respectiv. Rezultatul: un rating de şapte puncte, uriaş, pentru o astfel de emisiune. Exemplul meu nu se poate reduce la: îi dai poporului babe violate şi-ţi creşte audienţa! Publicul nu a putut (şi nici nu ştia că are vreo opţiune) să aleagă între un reportaj despre corupţie şi unul despre furturi şi violuri. Să revenim în prezent. După schimbările politice din decembrie 2004, practicile "necurate" din mass-media au început să fie eliminate, din ce în ce mai multe trusturi şi concerne media străine, credibile şi fără nici o treabă cu prieteşugurile şi cumetriile de doi lei, de pînă atunci, au început să investească în România. Se pare că peisajul media se "ecologizează", însă şi tirajele ziarelor sînt în scădere, precum şi audienţele principalelor posturi de televiziune. Interesant este faptul că televiziunile nu-şi fură una alteia telespectatorii, căci un anumit procent "dispare", pur şi simplu. Deducem că e vorba de oameni care nu se mai uită la televizor (sau se uită la posturi de tipul CNN, TVT, Mezzo, care nu sînt monitorizate). Dar şi de oameni care nu mai citesc presă. Din lipsa de credibilitate cu care erau învăţaţi pînă în acel moment? Din plictis? Sau au renunţat ca la un viciu, rezistînd "sevrajului", căutîndu-şi dependenţe mai puţin nocive, cum ar fi cititul unei cărţi sau plimbările lungi în natură. Căci dependenţa de entertainment şi infotainment de proastă calitate, lansate la noi aparent din întîmplare, şi prin ziarul care nu deranja pe nimeni şi unde găina năştea pui vii, este asemănătoare cu cea de droguri: mai întîi un joint inofensiv cu Andreea Marin, într-o sîmbătă seara cînd n-ai ce face, două fumuri la poştă cu amanţii Oanei Zăvoranu şi în cîteva luni ţi-o tragi în venă, în direct cu Dan Diaconescu. Pornind de la analogia de mai sus, tema nu-şi propune o abordare profundă a ceea ce a fost mai întîi, oul sau găina (sau nici una, nici alta, din moment ce pasărea s-a transformat, la un moment dat, în mamifer), prostia publicului care tînjeşte după "pîine şi circ" sau îngustimea minţilor "vînzătorilor" de media. Nici analiza cauzelor politice, economice etc. care pot duce în timp la un "dezastru" mediatic. Mai degrabă, vrea să descopere o pastilă mai puţin chimică, mai din ierburi, mai fără efecte secundare, care să se administreze, atunci cînd deja intervine sevrajul. (A. P.)