<i>Ateii iconoclaşti</i> cu care aş muri de gît

15 februarie 2007   Tema săptămînii

- care nu sînt atei (nu că ar fi ceva rău în asta); care nu sînt iconoclaști (nu că ar fi ceva rău în asta); și de ce să mor? - Au fost mai mult înjuraţi decît ascultaţi. "Atei care vor să distrugă credinţa neamului." "Comunişti care atacă fiinţa naţională." "Satanişti care ne prostesc copiii"... Etc. etc. Acest articol îi lasă să vorbească. Remus Cernea Director executiv la Asociaţia "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă". Figură de rocker. Vorbeşte calm. Problema religiei în spaţiul public îl preocupă de prin 1998. Era student la Filozofie, clădire comună cu Dreptul. S-a sfinţit locul pentru o viitoare biserică în curte. A scris o scrisoare de protest. S-a făcut vîlvă. Fuseseră şi altele înainte de asta. Conferinţe organizate în amfiteatru, unde se vindeau cărţi legionare. Împreună cu patru colegi, a strîns 150 de semnături împotriva construirii bisericii. Liga Studenţilor şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români au strîns o listă de contrasemnături. 3000 de contrasemnături în trei zile. În urma scandalului, rectorul a interzis orice conferinţă, o măsură care acum i se pare excesivă lui Cernea. Biserica nu a mai fost construită, icoanele au fost retrase de la Drept şi Litere. În 2003 a înfiinţat Asociaţia pe care o conduce, împreună cu alte 26 de persoane (www.humanism.ro). Vor un stat secular. Modelul german, ungar, ceh: statul sprijină într-o măsură rezonabilă bisericile, dar separaţia între stat şi biserici trebuie să fie clară. Modelul laic francez i se pare foarte bun, "dar nu orice model funcţional pe lumea asta e bun pentru România". Zice că Biserica are prea multe privilegii. De pildă, Catedrala Neamului. Terenuri şi fonduri date în mod ilegal. Alt privilegiu: slujbele religioase ţinute în şcoli şi în cadrul Forţelor armate. Cu toţi elevii şi cu toţi militarii, indiferent de confesiune. E indignat că bisericile au fost persecutate de comunişti şi i se par justificate anumite măsuri reparatorii. Dar privilegiile de mai sus nu pot fi considerate astfel de măsuri reparatorii? "Nu, pentru că sînt făcute arbitrar. Anumite măsuri reparatorii, oferite prin lege, pot fi justificate." Vreau un exemplu de măsură reparatorie justificată. Dacă statul a dărîmat o biserică, i se pare corect să o reconstruiască acum. La începutul anilor ’90, "cererile BOR pentru reparaţii erau îndreptăţite. Numai că legăturile cu statul fiind prea strînse, cererile au devenit excesive, astfel încît s-au acordat peste tot terenuri şi sume uriaşe pentru construirea de biserici. Dacă statul ţi-a luat un apartament, nu poţi să ceri acum 10 blocuri înapoi". Ce vrea Remus Cernea să facă statul? Să fie neutru. "Dacă o persoană religioasă ar fi supusă unui abuz din partea unei majorităţi atee, aş fi de partea sa, pentru că mi se pare nedrept ca acelei persoane să-i fie impusă o credinţă sau valori contrare propriilor opţiuni". E pe cale să înfiinţeze Partidul Reformist. Şi-a anunţat candidatura pentru Parlamentul European (www.tualegi.eu). Are nevoie de 200.000 de voturi. Nu i se pare mult. Îi urez succes, în loc de la revedere. Nu îi spun că nu are nici o şansă, va citi aici. Emil Moise Da, el. Profesorul care a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în legătură cu icoanele din şcoli. Vorbeşte apăsat şi convins. E greu de întrerupt. Din 2001 predă ştiinţe socio-umane la Buzău. Cînd a ajuns la şcoală, a văzut icoane pe pereţii tuturor claselor. "Am început să mă întreb dacă e corect sau nu." Făcea masteratul de gen şi politici publice de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Cursuri de la cinci la opt, navetă, nu a lipsit niciodată. Icoanele îl preocupau, şi-a direcţionat masteratul pe problema interferenţelor dintre religie şi drepturile omului. A început şi un doctorat, îl va îndrepta în aceeaşi direcţie. De ce îmi spune toate astea? Nu ca să se laude. "M-am asigurat, înainte de a face pasul public, că am făcut tot ce era posbil să mă familiarizez cu problema." E deranjat că presa îl prezintă doar în problema icoanelor, el face mult mai multe lucruri de care ziariştii nu sînt interesaţi. Poftim, sînt eu interesat. Să-mi spună. A făcut multe acţiuni pentru drepturile copiilor. Nu are o situaţie materială strălucită, dimpotrivă. Dar a donat cărţi. Şcoala în care predă nu a primit nici o carte nouă din 1990. Asta îi aduce aminte de ministrul Educaţiei. Şi-a luat maşină de 60.000 de euro. E greu de oprit din diatribă. Să ne întoarcem la cărţi. Aşa, a pus la fiecare clasă cîte 20.000 de lei, ca să dea un exemplu. Fiecare copil care a dorit a pus cîte 5000 de lei. Au strîns 20 de milioane din care au cumpărat cărţi. A recomandat cui l-a ascultat o carte - Revoluţia interioară. Cartea respectului de sine, de Gloria Steinem. Mi-o recomandă şi mie, dar îmi spune că n-o s-o mai găsesc pentru că el a epuizat stocul de la Polirom. Le-a spus tuturor că le dă banii înapoi pe ea, dacă nu le place. Locurile de joacă din România nu sînt sigure, leagăne din fier, cu colţuri. O fetiţă a şi murit la Buzău. (Cicatricea mea de lîngă ochi îl crede.) A făcut o petiţie pentru a cere locuri de joacă sigure, din cauciuc şi alte materiale. 400 de copii au strîns 8000 de semnături. Le trebuiau 20.000 ca să iniţieze proiectul de hotărîre. Vacanţa a venit prea devreme. Dar primarul a schimbat locul de joacă din cel mai mare parc din oraş. Tot e ceva. "Te-aş putea ţine pînă dimineaţă cu ce am făcut şi cîte idei am." Nu, lasă, să ne întoarcem la icoane. "Pînă să spun eu că sînt icoane pe pereţi, nici nu le băgau în seamă. Nimeni nu le acorda importanţa pe care o merită. Copiii copiază la examen sub icoane, profesorii iau şpagă sub icoane. Este o devalorizare a icoanelor. Pentru creştini, icoana nu este orice. Icoana face legătura cu Dumenezeu. O pui în casă într-o anumită cameră, spre răsărit, nu o pui în WC, nu? Atunci de ce o pui în şcoală peste tot? Poate o să dau statul în judecată: sînt creştin ortodox, statul îmi devalorizează simbolul meu religios, pune icoane unde vrea el. Icoana are rost la ora de religie, unde ai un călăuzitor, înţelegi ce este cu ea". "Nu am nimic cu icoanele în sine. Eu am icoane acasă. Problema e cum le foloseşti. E ca şi cum ai spune că tu vrei să îmi dai cu icoana în cap pentru că e sfîntă pentru tine." Crede că şcoala din România promovează interesul superior al Bisericii, în loc să urmărească interesul superior al copilului. Religia este predată din clasa I pînă într-a XII-a. "Nu se spune nimic despre libertatea de conştiinţă. Educaţia civică se face în patru ani şi este o materie rigidă, se spune cum e împărţită puterea în stat etc. La religie se închină încontinuu. Îţi arăt un manual unde din 29 de poze cu persoane în viaţă, 28 sînt cu Patriarhul Teoctist." Ioana Avădani O ştiţi sigur. Traduce la noi textele lui Andrei Codrescu, din plăcere. Şi-a făcut blog la Hotnews.ro, aţi aflat din numărul trecut de ce. Conduce Centrul pentru Jurnalism Independent. Dacă ai întrebări despre libertatea de expresie în România, nu ai cum s-o ocoleşti. În plus, mi-a fost şefă la Centru cît ne-am bătut să reglementăm publicitatea de stat. Dar nu de asta nu am ocolit-o. A semnat scrisoarea deschisă sprijinind demersul lui Moise la CNCD. De ce? "Nu mă deranjează icoanele în sine, e vorba de un principiu. Eu am icoane la mine acasă, nu icoana ca obiect mă deranjează, ci automatismul punerii ei pe perete, în spaţii publice." Cristian Pîrvulescu Şi pe el îl ştiţi. Analist politic. Preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia. Decan la Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA. Tatăl său nu a fost securist, cum s-a scris în presă după ce a semnat scrisoarea deschisă pro-Moise. Şi oricum nu are legătură, nu? A fost medic. Tatăl. Problema icoanelor i se pare secundară. Esenţială este discuţia privind neutralitatea statului din punct de vedere religios. "Prin simbolurile religioase, aduci un subiect privat, confesiunea religioasă - care nu poate fi niciodată obiect de consens - într-un spaţiu public, care este al tuturor."; "Nu este o atitudine antireligioasă, cum vor unii să o prezinte. Problema este în ce măsură spaţiul public poate fi invadat de probleme private. Nu ne putem mîntui în colectiv, ci doar individual. Statul trebuie să fie laic pentru a fi neutru." Religia se face cvasiobligatoriu, fiind o materie opţională fără alternativă, douăsprezece clase. Filozofie se face doar în ultima clasă de liceu, iar acum a ajuns materie opţională, la alegere cu geografia. "Din punctul meu de vedere, icoanele sînt mult mai puţin importante decît lipsa de gîndire critică. Statul îşi ratează vocaţia, nu îşi formează cetăţeni." În Franţa, politicienii apără ziarul dat în judecată pentru că a publicat caricaturile cu Mahomed. În România, 220 de parlamentari votează Legea cultelor, cu articolul 13 prin care poţi să condamni orice, dacă cineva se simte lezat în sentimentul religios. A fost o abţinere. Şi un vot contra: Marian Săniuţă. De la PSD. Faţă cu reacţiunea Cernea a fost la Senso TV săptămîna trecută cu un preot de la Biserica Armenească, care i-a spus că e justificată crima în numele lui Dumnezeu. Cînd îţi este atacată familia, poţi să-l ucizi pe agresor. Iar Dumnezeu e mai sfînt decît familia şi, dacă cineva îl atacă, atunci este justificată uciderea lui. Aşa i-a spus preotul. Iustin Marchiş a spus că în spatele lor se află diavolul. A mai primit mesaje de ameninţare pe net. L-a enervat Andrei Pleşu cînd a scris în Dilema veche că e prea tînăr pentru a fi atît de convins liber-cugetător? Nu, dar nu e un argument serios. Nu contează ce vîrstă ai. "A făcut presupuneri în legătură cu persoana mea, că am convingeri absolute." Ai convingeri absolute? "Maeştrii mei spirituali sînt Cioran, Nietszche, Schopenhauer. Filozofii corozivi, care dizolvă marile adevăruri, marile convingeri. Sînt mai apropiat de sceptici, dar asta nu înseamnă că nu am nişte valori." Dar e de acord cu Pleşu în sugestia că orice opinie e bine să fie cît mai bine fundamentată. Emil Moise spune că, în general, copiii l-au înţeles mai bine decît profesorii sau părinţii. Au înţeles. E sigur că într-o oră poate convinge orice clasă cu argumentele sale. "Nu pot să înţeleg atunci cum oameni din elita intelectuală nu înţeleg." După ce a apărut la televizor, primul copil care l-a văzut i-a spus: "Domnule profesor, v-am văzut aseară. Vă rugăm să ne explicaţi". Primul profesor întîlnit i-a spus: "Băi, Emile, tu cîţi neuroni ai!?". Profesorul de religie i-a transmis în cancelarie, în gura mare, un mesaj din partea consilierului episcopal: îi oferă un loc de veci gratis, cu condiţia să vină să-l folosească. Ioana Avădani a fost şocată de vehemenţă şi de reacţiile umorale. "Unde eu am văzut o problemă de principiu, alţi oameni, şi chiar unii în a căror capacitate intelectuală mă încred, au reacţionat extrem de visceral şi personal." Cine? Patapievici, Bălăceanu-Stolnici. Cristian Pîrvulescu: "Cei care au respins demersul au personalizat discursul. Aştept ca bătălia de idei să înceapă, pentru că eu am argumente". (În p. 12, un Ping-pong cu argumente)

Mai multe