Legea lui Peter la români

Legea lui Peter, conform căreia fiecare dintre noi tinde spre maximum de incompetenţă, se aplică şi angajaţilor români. Dacă în Occident un angajat îşi schimbă în medie de trei-patru ori locul de muncă în decursul unei vieţi, în România ultimilor 23 de ani schimbările sînt mult mai dese. Mulţi dintre noi spunem că latura economică reprezintă cauza acestor schimbări. Să fie aceasta explicaţia? Mă îndoiesc profund. Cultura noastră ne influenţează mai mult decît credem. Astfel, fuga după rezultate imediate, după recunoaştere, bani, putere nu este determinată de latura economică, ci de modelul cultural împărtăşit de majoritatea românilor. Aplicînd legea lui Peter la români, putem vedea că majoritatea angajaţilor români tind spre maximum de incompetenţă într-un timp foarte scurt. Sînt incompetenţi înainte de a fi competenţi şi devin incompetenţi înainte de a fi competenţi. Competenţa nu are timp să se instaleze. Aşadar, competenţa are, în percepţia comună, o altă natură în cultura românească. O natură maleabilă, care poate fi ajustată, adaptată rapid la oricine, în anumite condiţii. Este o competenţă care poate fi cumpărată. Sau o incompetenţă care poate fi recunoscută de către ceilalţi. Rezultă o luptă de gherilă pentru cucerirea unui statut al incompetenţei. Nu contează incompetenţa, ci recunoaşterea acestui statut.

Diminuarea timpului necesar dobîndirii unui statut bazat pe competenţe de la zeci de ani la unul, doi sau trei nu se poate realiza decît într-un singur mod, iar jocurile politice, înţelegerile ascunse, trădările etc. sînt principalele arme prin care se poate cîştiga această luptă. 

Dorin Bodea –  Valorile angajaţilor români