„Lacrimi valută forte“ – interviu cu Ion BARBU

Cum v-a venit ideea unui Muzeu al Mamei? De ce l-ați făcut?

Pe vremea cînd făceam haiducie poetică, adică luam de la bogaţii poeţi şi dădeam la săracii Petrilei poezie pe toţi pereţii urbei, singurul cetăţean care mi-a luat apărarea şi s-a pus stavilă detractorilor mei a fost mama mea. Atunci, nedefinit însă, mi-a venit ideea să răsplătesc serviciile ei de avocat al diavolului. Apoi, cu cîteva luni înainte de a ne părăsi, am hotărît împreună cu fraţii mei să transformăm casa copilăriei noastre într un loc unde, ca la biroul de obiecte pierdute, să ne regăsim paradisul dispărut al copilăriei. Iar acolo, vorba lui Coşbuc, să vedem „Cum îşi poartă-a ei făptură, toată-i ca-n zugrăvitură.“

Care e lucrul cel mai prețios pe care l ați pus acolo?

Sufletul! Dar nu ştiu dacă este fiinţă sau lucru. De-ar fi să ne luăm după omonimul poet, aş zice Lucru Preţios: „Că sufletul nu e fîntînă / Decît la om, fiară bătrînă.“ Fiară sînt, bătrîn sînt, deci asta este!

E o odă a Mamei sau o recuperare a unui sentiment/prezențe/absențe?

Muzeul, aşa cum i-ar fi plăcut mamei, îl împărţim către toate mamele lumii. Veţi găsi în el sau, mai bine zis, veţi regăsi în el cîte ceva din mama fiecăruia dintre voi. Iară plata către ctitori nu poate fi decît – cum bine zicea Ion D. Sîrbu – lacrimi valută forte.

Dacă ar fi să alegeți o singură amintire legată de mama dvs., care ar fi aceea?

N-aş şti să aleg doar una. Poate un corolar din toate acestea. Mama mi-a dat şira spinării! Lui Gary Sîrbu tatăl i-a fost donatorul. Aşa sîntem noi, petrilenii, imparţiali ca toţi românii!

Cum le prezentați muzeul celor care îl vizitează?

Mi-ar plăcea ca Muzeul să se prezinte singur. Cei interesaţi pot intra pe pagina Mother’s Museum de pe Facebook. Pasul al doilea ar fi să ne facă o vizită. Iar pasul al treilea, ca-ntr-o poezie de Mihai Ursachi, ar fi să rămînă definitiv acolo. Măcar cu sufletul.

Care sînt cele mai frumoase versuri despre mamă pe care le știți?

„O fotografie cu mama tînără ţine întotdeauna loc de veşnicie“ (Aurel Dumitraşcu).

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: I. Barbu