La început de drum

Mi-am depus dosarul și acum sînt în perioada de întocmire a unui portret al meu, vizite la domiciliu, la sediul Protecției Copilului (minim zece întîlniri cu asistenți sociali), pentru ca apoi dosarul meu să fie introdus în calculator și să urmeze o etapă de așteptare, de potrivire cu un posibil copil. Am optat pentru vîrsta 0-4 ani.

La fiecare întîlnire cu asistenții primesc informații despre problemele, traumele cu care vine un copil abandonat. Despre perioada de adaptare a lui și a mea, ca mamă adoptivă. Aceasta etapă premergătoare o asemăn cu cea prin care trec mamele naturale, cînd încep să se gîndească la viitorul copil.

E o responsabilitate mult mai mare decît atunci cînd e născut de tine, cred. E o relație extrem de fragilă. Copilul are și el personalitatea lui și, dacă mai vine și dintr-un mediu cu probleme, atunci eu va trebui să muncesc mai mult pînă să-i obțin încrederea. Mi s-a explicat de către evaluatori că sînt părinţi care nu s-au descurcat și au dus copiii înapoi, de aceea trebuie să fiu pregătită să ofer multă iubire și răbdare. Rezultatele vor fi uimitoare, dar asta necesită timp. E un proces care se desfășoară cu pași mici.

M-am bucurat mult să aflu că, dacă voi ajunge să înfiez un copil, voi avea nouă luni de concediu cu plată, pentru a fi cît mai aproape de el și de nevoile lui.