La Feteşti: planuri - şi speranţe - pierdute

Feteşti era unul dintre oraşele despre care ştiam, în general, un singur lucru: că treceam prin el în drumul spre mare, eventual ne mai opream să cumpărăm ceva, de care nu aveam neapărată nevoie... Tocmai de aceea am fost curioasă să văd dacă, sub o aparenţă goală, se mai ascunde şi altceva decît m-aş fi aşteptat. Am pornit-o pur şi simplu pe jos, de la gară, pînă am ajuns pe strada principală. Acolo, clădirile standard ale blocurilor prăfuite adăposteau, pe lîngă magazine fără specific şi bănci prea numeroase, şi... un muzeu, o Casă de cultură, o galerie de artă şi o bibliotecă. Dl Gheorghe Preda, regizor de teatru şi (încă) directorul Casei de cultură, a avut ideea, salvatoare în contextul dat, de a cere imediat după 1989, de la primarul de atunci, apartamentele de la parter a trei blocuri alăturate pentru destinaţiile culturale deja amintite. Şi pentru încă altele, care nu au fost aprobate, şi anume o cofetărie literară, în care să se ţină cenaclul local, Lumina, şi o Universitate populară. Într-un decor destul de înghesuit, dar deloc neplăcut, şi în orice caz neconvenţional, se desfăşoară viaţa culturală a Feteştiului. Muzeul local conţine obiecte şi documente vechi aparţinînd locuitorilor oraşului, adunate de la oameni, de muzeografii constituiţi ad-hoc, dar şi aduse la faţa locului de aceştia înşişi. Petronela Dragomir, fără să fie specializată în istorie sau arhivistică, a făcut o pasiune din citirea scrisorilor private sau de afaceri ale Feteştiului de altădată. Ne arată, mîndră, facturi din alte vremuri, un telefon de pe timpul bunicilor sau un fier de călcat la aburi. Obiectele în sine nu sînt valoroase, dar felul în care ni le prezintă, afectiv şi implicat, şi în care ne povesteşte despre utilitatea lor în educarea elevilor întru istoria locului e înduioşător. Tot aşa cum modul în care bibliotecara Diana Călin, absolventă, de altfel, a unui master de Project Management, ne povesteşte trista situaţie a cărţilor de sub oblăduirea ei: de cîte ori vrea să comande o serie de titluri este, în general, refuzată. Biblioteca e o sală friguroasă, cu încălzire deficitară. De vreun computer acolo nici nu poate fi vorba: biblioteca nu e informatizată. Şi, momentan, nici nu se întrevede vreo speranţă în acest sens. Delicata bibliotecară spune că, de cîte ori se duce în audienţă la actualul primar, de curînd ales, nu intră pe lista lui de priorităţi. E, pur şi simplu, invizibilă. Merg şi eu, pe urmele ei, spre Primărie. Pe drum, mă uit după alte surse de citit ale feteştenilor, pe lîngă stinghera bibliotecă: descopăr, cu chiu, cu vai, o librărie, care nu e de sine stătătoare, conţinînd nu doar produse de papetărie, ci toate cele, genul de obiecte decorative, nefolositoare. Cărţile locale constau, în principal, în romane de dragoste sau de aventuri scoase de Editura Corint. Şi manuale şcolare. Restul - se pot comanda, la o adică... La Primărie, agitaţie mare. Cu case, terenuri, imobiliare. Viaţa culturală e, cu voia nu se ştie cui, ultima pe listă. Primarul Gheorghe Catrinoiu e tînăr şi destul de încrezător. E de acord că a preluat "o moştenire grea", dar are de gînd s-o dreagă. Se referă, evident, la partea serioasă, bărbătească, economică a lucrurilor: termeni precum "parc industrial" şi "investitori locali" revin cu disperare în discuţie. Cînd ajung la subiectul delicat al vieţii culturale, primarul se mai domoleşte. Nu e rău intenţionat, dimpotrivă: are un plan, clar conturat. La nivel, să-i spunem, "ideologic": vrea să li se adreseze, în sfîrşit, tinerilor oraşului, care nu prea mai rămîn în zonă, migrează care-ncotro. Doreşte să facă ceva pentru ei, acum e vremea lor. Ce? - insist eu. Nu ştie exact, ceva sportiv, şi... vesel. Eventual nişte "Zile ale oraşului": cu bere şi mititei... Festivalul umorului, Un bob de veselie, ce avea loc pînă atunci în municipiu, organizat de dl Preda, cu actori gen Cristina Stamate şi Arşinel, e depăşit. Chestie de dinozauri. Anul ăsta nici nu s-a mai ţinut... Acum trebuie ceva nou. Nu mi se pare destul de concret. Aşa că revin cu întrebarea: dar ce? Un centru cultural nou, uriaş, construit cu totul de la zero, sub actuala conducere. Cu acordul ministrului Iorgulescu, care a fost în localitate, şi a aprobat. E minunat, acolo se vor muta toate, inclusiv umila bibliotecă. Cînd? Întreb din nou, la obiect, stimabile... Deocamdată nu se poate spune. Cumva, nu se găseşte planul lui, conceput de fosta conducere?! Era pe-acolo, printr-unul din sertarele Primăriei, şi acum nu e?!... Planul pierdut nu e departe de scrisoarea lui Caragiale. Iar Feteştiul continuă să spere în vremuri de aur...