„La ce ne folosește Luna?“
Mai răsfoiesc site-ul Quora.com pentru întrebări legate de IT și am fost surprins să observ că unii întreabă cît se poate de pragmatic „La ce ne folosește Luna?“ sau, în cheie suspicioasă, „Care e scopul Lunii pentru noi, pămîntenii?“. Și totuși, la ce ne folosește, unde e valoarea ei adăugată? Mai are ea relevanță pentru „nevoile prezentului“ ori s-a perimat ca un pretext pentru festivități religioase? S-a stabilit că nu ne mai folosesc gramatica și geografia, de tabla înmulțirii se ocupă smartphone-ul (nu contează cine și cum l-a făcut, se găsesc peste tot), iar acum nebuni precum Jeff Bezos cheltuiesc saci de bani ca să trimită o mașinărie pe Lună – ca să ce? Ce să facem acolo, la urma urmei, cînd avem atîtea probleme de rezolvat aici? Cîtă mîncare și rechizite s-ar putea cumpăra de banii aceia?
Într-un eveniment oarecum similar celor prin care Steve Jobs prezenta noile modele iPhone, Jeff Bezos a prezentat în mai 2019 mașinăria care ne va duce pe Lună – atît în detalii tehnice, cît și legate de planul de a duce oameni acolo nu mai tîrziu de al doilea mandat al lui Trump. Cine se va încumeta să meargă, rămîne de văzut. Ambiția există din vremuri străvechi, dar mijloacele n-au fost întotdeauna foarte clare – la 1600, episcopul Francis Godwin își închipuia că ar putea fi tras de gîște pînă acolo (intuia totuși gravitația redusă); ceva mai tîrziu, Cyrano de Bergerac spera să poată fi propulsat de artificii; Jules Verne a împărtășit cu Baronul Münchhausen fantezia de a călători cu ajutorul unui obuz; H.C. Andersen se baza pe galoși magici.
Propuneri realiste încep să vină de la H.G. Wells încoace, culminînd cu Arthur C. Clarke – de la ascensoare spațiale la mijloace de transport mai apropiate de ceea ce a dezvelit Bezos. Filmul Odiseea spațială 2001, la care Clarke lucrase cu Kubrick în preajma primei aselenizări cu echipaj uman, a provocat mitul conform căruia evenimentul nu e altceva decît o serie de secvențe picate la montajul producției cinematografice. Reticența americanilor de a repeta isprava după 1972 a alimentat această teorie care, cuplată cu recenta epidemie cognitivă a Teoriei Pămîntului Plat, postulează că Luna nu e altceva decît unul din becurile aprinse pe cer de Dumnezeu – „luminătorul mic, cîrmuitorul nopții“, în terminologie de specialitate (ce satisface și nevoia de scop/utilitate).
Nu e clar cît din ambiția lui Bezos e direct legată de rezolvarea acestei suspiciuni, de viitorul omenirii ori de dorința de a se pune bine cu administrația Trump. Aflat în război conceptual și economic direct cu China, Trump și-a dorit întîi propria versiune de Mare Zid, iar acum nu poate dormi pentru că o mașinărie chinezească a aselenizat la începutul anului pe partea nevăzută a Lunii. A început să vorbească de o nouă divizie armată spațială mai abitir decît s-a vorbit în anii ’70. Trump s-a ridicat din afaceri imobiliare și poate îi miroase că parcela lunară se vinde convenabil – 30 USD pogonul pe lunarland.com, mergînd spre 80 GBP în cartierele mai atractive, conform moonestates.com. Bezos se poate folosi de fanteziile imobiliare și militare ale lui Trump pentru a se poziționa drept un erou al spațiului și a decongestiona o ambiție-cheie a omenirii.
De-a lungul istoriei culturii populare, Luna a servit drept: colonie pentru surghiunit „penali“ (la Robert Heinlein), refugiu pentru trupele naziste care n-au fost capturate în al Doilea Război Mondial (filmele Iron Sky, colonie de homosexuali înmulțindu-se prin testicule plantate în solul lunar (Lucian din Samosata), pretext pentru unul din albumele rock esențiale ale istoriei (Dark Side of the Moon, după ce Pink Floyd oferise și soundtrack live la aselenizare în studiourile BBC). Mă aștept că Bezos va dori să-i dea replica lui Elon Musk asociindu-se cumva cu albumul Pink Floyd, însă altfel planurile lui sînt destul de pragmatice. Simpla aritmetică arată că resursele planetei se consumă ca orice formă de buget sau capital. Între raționalizare drastică, controlul populației și cucerirea spațiului, o soluție inspirată de literatura SF e preferabilă uneia inspirată de liteatura horror, iar decizia e în mîna atotputernicilor planetei. Cu sprijinul lui Bezos, Trump ar putea rămîne drept cel care a inițiat transformarea unui simbol intangibil, despre care cetățeanul utilitarian întreabă pe Quora.com, într-o realitate măcar industrială, dacă nu imobiliară.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.