La ce foloseşte Ministerul Culturii?
Am adresat această întrebare cîtorva foşti miniştri ai Culturii. Iată răspunsurile:
● Răzvan THEODORESCU
„După o experienţă de patru ani ca ministru, cred că preferabil ar fi, pe malurile Dîmboviţei, o formulă românească de „British Council“ (evident, „Consiliul Românesc“ ar suna ca dracu’!). Într-o ţară unde cultura ar constitui prioritate naţională, cu bani de la buget şi mai ales din zona privată, o structură guvernamentală dedicată acestui domeniu ar putea fi coordonată de un contabil luminat, eventual amator de literatură, film, teatru şi muzică. De-a lungul unui sfert de veac, dintr-un lung şir de titulari, am fost doar doi miniştri cu mandat întreg. Ceea ce spune mult despre importanţa dată, la noi, unui minister ce nu-şi mai are rostul.“
● Theodor PALEOLOGU
„Bună întrebare. Sînt ţări, într-adevăr, în care nu există un minister al culturii, iar cultura stă mult mai bine decît la noi, graţie unor alte mecanisme de finanţare. Cred, însă, că în cea mai mare parte dintre ţările europene, deci şi la noi, nu se poate fără. Sînt domenii întregi care nu pot fi finanţate decît predominant din fonduri publice. Partea proastă e că aceste fonduri publice sînt total insuficiente. În al doilea rînd, Ministerul Culturii are un rol esenţial de monitorizare şi control în domeniul protecţiei şi al valorizării patrimoniului. Dar şi la acest al doilea punct ştim prea bine că resursele sînt total insuficiente, şi diferitele mafii imobiliare extrem de puternice. Nici o şansă ca unul dintre noi să fie vreun Malraux...“
● Mircea DIACONU
La negocieri cu diferite partide-balama.
a consemnat Matei MARTIN