Jurnal (la 30 de ani)

7 mai 2009   Tema săptămînii

30 de ani (fix): Sînt şomer pentru a doua oară în trei ani, dar sînt la Roma. Am primit cadou o mini-vacanţă. Ura! N-am timp de melancolii sau depresii. 30 de ani şi o zi: Gata cu vacanţa. Hai să văd dacă au mai apărut joburi pe net. 30 de ani şi 2 zile: Vorbesc cu tataia. Toată viaţa şi-a dorit să meargă "afară". Din cauză că e adventist, timp de 50 de ani a fost întotdeauna angajat doar ca muncitor necalificat. Anul trecut, cînd el avea 80 de ani, l-am dus la Berlin. Atunci era convins că de nu ar fi căzut comunismul, nu ar fi apucat niciodată să meargă cu avionul. Acum îmi spune la telefon că "era mai bine înainte". 30 de ani şi 4 zile: Observ prima oară că am riduri la ochi. 30 de ani şi 7 zile: Un amic este scos vinovat pentru un accident rutier la care, evident, nu avea nici o vină. După cinci ore petrecute la Poliţie, cel care a produs accidentul îi strigă din urmă: "Te-am făcut, frăţie!". 30 de ani şi 9 zile: Gătesc pentru prima oară felul acela de mîncare pe care nu-l suportam cînd eram mic: ciorba. Acum îmi place. 30 de ani şi 12 zile: O prietenă, care e în ultimul an la liceu, e deja studentă la o universitate OK din Anglia. N-a dat nici un examen. Singura obligaţie este să ia bacul. Pe vremea mea, nici măcar prin cap nu mi-ar fi trecut că pot să fac facultatea în altă ţară. 30 de ani şi 15 zile: Era să mă calce unul pe trecerea de pietoni. Urlu: "E verde!". Opreşte, deschide portiera şi pune mîna pe bîta din dotare. Semaforul se face verde pentru maşini şi celelalte vehicole pleacă şi ele de pe loc. Şoferul cu bîta e nevoit să meargă înainte. (Altfel, probabil că aţi fi citit aici un articol mai inteligent, scris de altcineva.) 30 de ani şi 19 zile: Îmi dau seama că folosesc tot mai des expresia "pe vremea mea…". 30 de ani şi 25 de zile: Bicicleta cedează din nou. Îmi aduc aminte de Pegasul meu din Drumul Taberei, care, chiar luat la mîna a doua, m-a ţinut cinci ani fără să trebuiască să îi fac nimic. Pe asta, refuz să o mai repar. Nu are nici un rost. N-ai cum să mergi cu bicicleta în Bucureşti. 30 de ani, 1 lună şi 1 zi: Hai să îl mai sun pe Mihai. Poate vrea să îi scriu la revistă despre dezbaterea asta cu traducerile. Mai iau şi eu cîteva sute de mii. 30 de ani, 1 lună şi 4 zile: Pentru prima oară, îmi cumpăr singur o cremă de faţă. Şi un contur de ochi. 30 de ani, 1 lună, 5 zile: Poate ar fi timpul să avem şi noi un copil. Poate ar trebui să îmi iau şi eu carnet de şofer. 30 de ani, 1 lună şi 8 zile: Am spectacol. 17 oameni în public. Asta e, o fi prost. Oricum, deja m-am plictisit de el şi n-am chef să-l mai joc. La final, încă un cunoscut îmi zice replica pe care am tot auzit-o din decembrie încoace: "Bă, da’ tu chiar eşti bun". Asta se traduce prin: "Eu nu te credeam în stare să faci ceva vreodată şi ce ai făcut e OK". N-am să ştiu niciodată dacă e vorba de ceva mai mult sau e doar surpriza de a descoperi că nu sînt un "loser total". 30 de ani, 1 lună şi 11 zile: Nu mai pot. Nu se poate face nimic în ţara asta. Nu se poate trăi aici. Emigrez!!! 30 de ani, 1 lună şi 15 zile: În vizită la ai mei. Ca de fiecare dată cînd ajung în cartier, încerc să înţeleg cum de altă dată aveam loc să mă plimb cu bicicleta, aveam unde să joc fotbal, tenis cu piciorul, chiar tenis de cîmp, aveam loc de desenat frunza pe asfalt. Acum peste tot sînt numai maşini. "Auzi, mamă, da’ tu de ce nu te angajezi la televiziune, că acolo se cîştigă bine?" 30 de ani, 1 lună şi 16 zile " 30 de ani, 1 lună, 23 de zile: Cu preţul unor certuri zilnice, din motive inexistente reuşesc să nu pun ţigara în gură timp de o săptămînă. 30 de ani, 1 lună şi 24 zile: Un domn îmi ţine o prelegere din care reiese că toţi artiştii tineri sînt pornografi. În mînă are un ziar care publică mare, pe prima pagină, nu una, ci două perechi de ţîţe. 30 de ani, 1 lună şi 25 zile: Oare o să am eu vreodată casă? 30 de ani, 2 luni şi 1 zi: Da, ştiu că tot mai mulţi oameni de 20 de ani mă iau cu "dumneavoastră", dar asta e deja prea de tot: un copil, vecin de scară, îmi zice "săru’ mîna"… 30 de ani, 2 luni şi 29 de zile (adică la cîteva săptămîni după ce va fi apărut acest jurnal): Iar n-am cu cine vota.

Mai multe