Jurnal din anii ciumei

27 martie 2009   Tema săptămînii

Aşadar, criză... Ce criză? Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd îmi amintesc frumoşii ani de la ziar, cînd îl aveam şef pe celebrul S.Ţ., îmi trece orice tristeţe legată de tandemul criză-lectură. Lucrurile stăteau cam aşa: şeful primea cărţi din partea editurilor, pe care le prezenta într-o rubrică numită "Cartea în 100 de cuvinte". Alea 100 de cuvinte nu erau altceva decît copy-paste după prezentarea editorului. Aducea cele şase cărţi la redacţie lunea, pentru a fi scanate, pînă miercuri, cînd le lua înapoi pentru a le depozita, îmi imaginam eu, într-un fel de peşteră a lui Ali Baba, plină ochi cu tot ce a produs mai bun mintea umană. Cum salariul meu de junior editor nu ajungea pentru a acoperi cele şase cărţi, le dădeam la scanat luni şi, pînă miercuri dimineaţa, începea un adevărat festin-maraton pentru mine: trebuia să le citesc. Se întîmpla cîteodată să nu reuşesc, să mă prindă dom’ S.Ţ. cu cea de-a şasea carte la jumătate. N-am cunoscut frustrare mai mare. Dar hai să dăm timpul şi mai înapoi. Facultate. Sala de lectură. Manualul de ILR în faţă, în ciuda frigului, sudoarea nervoasă se prelinge pe lîngă guler. Aşadar, veteranus... mai dă-l dracu’ de veteranus. Te duci la dulapul de cote şi ceri Banii lui Martin Amis. A doua zi, examen. Cu cinci minute înainte de a intra la oral, realizez că ştiu în amănunt cam cît bea într-o noapte John Self, însă n-am nici o şansă de a lua examenul. În stînga mea, amicul Cristi Poştaru, actualmente flight attendant pe Qatar Airlines, încercănat ca un raton, a citit cot la cot cu mine Bioy Casares, Visînd la eroi şi Jurnal din războiul porcului. Bineînţeles, picăm examenul. Parcă nu era ILR, totuşi. Era altceva. Narcisa Forăscu ne-a picat, deci vorbim despre fonetică. Am tîrît restanţa aia vreo doi ani. Amicul Cristi era fenomenal: purta o bluză lălîie şi, cum avea vreo doi metri de oase deşirate, arăta cam ca un schelet din dansurile macabre. Bluza însă avea un rol precis la "împrumut", în Litere. Schema era clară: la trei cărţi împrumutate, una furată. N-o să uit niciodată cum arăta, cocoşat, cu Ubu roi, cărţoiul ăla imens, băgat în pantaloni. Eu eram mai modest, aveam pantalonii plini de poezie. Alea erau vremurile cînd trăiam amîndoi din 150 de mii pe săptămînă, bani din care trebuia să fumăm (eu) şi să ne bem cafelele (tot eu) în barul de la Litere. Distracţia maximă avea loc întotdeauna cînd Cristi se întorcea din vacanţele petrecute acasă, la Tulcea. Să nu vă imaginaţi că vorbesc despre peşti, zacuşti şi alte asemenea animale. Noooo, imaginaţi-vă că Biblioteca municipală a oraşului-port era extraordinar de dotată. Cristinelu venea cu bunătăţi de ultimă oră. Aşa am citit Tocaia Grande, aşa am citit Arhipelagul Gulag şi, Dumnezeule!, The World According to Garp. Ştiţi voi, seria mare de la Univers. De la biblioteca Institutului Goethe, de pe lîngă Paşapoarte, nu prea ne dădea mîna să "împrumutăm": de acolo am citit Toba de tinichea şi Omul fără însuşiri. Şi mai ţin minte cum ne-am pregătit într-o noapte pentru examenul de LEC, la Avram: Cristi stătea într-o garsonieră pe lîngă Titan, împreună cu pisoiul hiperactiv Schumi. Citeam Dicţionarul onomastic, fiecare cîte "o intrare", cu ceai de mentă şi un Schumi care exersa saltul mortal de pe perdea pe dulap, de pe dulap peste noi, de pe noi... Aşa am descoperit Şcoala de la Tîrgovişte. Via Tulcea. Dar hai să dăm timpul şi mai înapoi: liceu. Mă pregăteam să debutez glorios, în Vlăstare. Ştiţi voi, Eliade etc. scriam despre Dumnezeu s-a născut în exil, eram în clasa a IX-a şi deja aveam la activ două exmatriculări. Am descoperit în biblioteca liceului un tip, Márquez. Macondo m-a potolit, chit că au chemat-o pe mama să dea socoteală pentru absenţele beizadelei. Beizadeaua stătea în bibliotecă. După ore, aveam un itinerar fix: Biblioteca "Sadoveanu" (trei împrumutate, una furată), Biblioteca "Caragiale" (aidoma, deşi aici era mai greu, nu aveam acces la raft " nu ştiţi cît de ingenios te face nevoia), apoi biblioteca de cartier, de pe strada Stoian Militaru... A, şi să nu uit prietenul meu de la taraba de cărţi de lîngă staţia Br

Mai multe