Jandarmeria de Cavalerie şi huliganii

Ela şi Ionuţ sînt împreună de trei ani. Ea este o roşcată, focoasă, foarte răsfăţată. Uneori tandră, alteori aprigă. În fiecare dimineaţă, Ela trebuie să-şi ia vitaminele. Ionuţ vine la ea acasă la 8,20 şi i le aduce. Uneori este cam ţîfnoasă şi dă din picioare, ba chiar muşcă. Ionuţ o iubeşte cu toate hachiţele şi alintăturile ei. O iubeşte de cînd a văzut-o pentru prima dată. „A fost un fel de dragoste la prima vedere“, îmi spune el, atingîndu-i tandru spatele. „Cînd am văzut-o cum stătea suplă, elegantă, înaltă, cu părul ei roşcat în vînt, m-am apropiat şi am ştiut că vom rămîne împreună. Ela e o parte din mine.“ Ea îl priveşte cu ochii mari, căprui şi parcă îl aprobă. 

Ela are 9 ani. Este un pursînge englez şi este mîndria Bazei de antrenament a Jandarmeriei Bucureşti. Ionuţ este plutonier în cadrul Detaşamentului de Cavalerie. Cînd m-am întîlnit cu ei prima dată, au apărut dintr-un nor de praf, după ce îşi făcuseră exerciţiile zilnice. În faţa manejului, unde subofiţerii şi caii lor se antrenează, era agitaţie mare. Se apropie derby-ul Steaua - Dinamo. Ela şi Ionuţ se antrenează pentru meci; vor face parte din echipa de intervenţie. „Noi stăm permanent în linia a doua. Jandarmeria de Cavalerie intervine numai în momentul în care trupele terestre nu mai fac faţă“ – spune maiorul Georgeta Petcu, comandant de pluton la Jandarmeria Călare din Bucureşti. „Nu intervenim la toate meciurile. De exemplu, meciul Craiova - Steaua are un grad scăzut de risc, noi nu sîntem necesari, dar la Steaua - Dinamo, trebuie să fie acolo cel puţin zece cai. La un meci, cînd se încaieră galeriile, iar forţele de ordine nu mai pot face faţă, intervenim noi. Un cal face cît zece oameni din batalion. Un cal dispensează cam 60 de persoane. Cînd apari cu calul, toţi huliganii dau înapoi. Mai sînt şi unii care n-au frică. Aşa că trebuie să pregătim caii foarte bine. Trebuie ţinuţi în priză cîteva zile înainte de eveniment.“ 

În timp ce îmi povesteşte, în manej începe să miroasă a fum. Dintr-o parte se aprinde o petardă, din alta se dă foc unui cauciuc. Cîţiva jandarmi urlă din toţi rărunchii. Unul trage cu arma în apropierea cailor. „Ăsta e antrenamentul. Dresăm caii să nu se sperie de zgomot, fum şi foc. Încercăm să-i obişnuim cu atmosfera de pe stadion.“ Caii suflă pe nări, se încordează, nechează. „Struneşte-o, Sorina, trage de frîu!“ – îi strigă maiorul unui subofiţer abia venit la bază. „La antrenamente folosim petarde, fum, pocnitori, cauciuc, baloţi de paie cărora le dăm foc, astfel încît să fie cît mai aproape de realitate. Cailor nu le este frică, nu se sperie de confruntările cu suporterii. Ne pregătim în fiecare zi. Un cal merge zilnic cam 40-50 de kilometri în timpul antrenamentelor.“ 

Selina, Colina şi Ela aleargă acum în galop. Selina şi Colina sînt iepe româneşti de sport. Călăreţii le duc pînă aproape de foc, apoi le întorc către cealaltă parte a manejului. Ela e cea mai înaltă. Ionuţ e atît de mîndru, că se apropie de gard şi o opreşte la cîţiva centimetri de mine. „Ştie cine e stăpînul!“ – rîde el şi o îndreaptă iarăşi către foc. Ea păşeşte trufaşă. Un nor gri de praf se ridică, abia îi mai putem vedea. „Gata, antrenamentul s-a terminat!“ – strigă de după gard Vasile Istrate, plutonier major în Detaşamentul Cavalerie. Călăreţii şi caii lor ies din manej şi se îndreaptă către grajd. Fiecare călăreţ îşi spală calul pe picioare. „E vorba de cuplul cal - călăreţ. Calul simte cînd stăpînul îl iubeşte. În misiuni nu merg decît caii şi călăreţii care se cunosc foarte bine. Un cal, dacă e sănătos, merge la misiuni de la 4 ani şi, dacă e bine întreţinut, poate să meargă pînă la 15 ani. Este foarte costisitor: vitamine, sare, potcoavele care în fiecare zi trebuie retuşate, harnaşamentul. E greu, dar iubim animalele şi reuşim să facem faţă şi pe timp de criză“ – mai spune Istrate. „Noi facem numai călărie specifică misiunilor“ – intervine în discuţie şi maiorul Georgeta Petcu. „Facem misiune de ordine publică: mergem la meciuri, la spectacole, la mitinguri. În ultimii ani chiar am defilat cu caii la Arcul de Triumf de 1 Decembrie.“ Ieşirea la misiune se face neapărat în doi. O patrulă e alcătuită din minim doi călăreţi şi doi cai. Niciodată nu se patrulează în număr impar. Nu s-ar simţi confortabil caii. Trebuie să fie număr par ca să nu se simtă singuri şi să nu intre în panică. Un alt aspect important al patrulelor: caii trebuie puşi unul lîngă celălalt în funcţie de caracter. Deseori, dacă nu se suportă, se enervează, se muşcă şi jandarmii nu-şi pot face treaba. 

Ionuţ a spălat-o pe Ela pe picioare şi a dus-o în grajd. Acum toţi caii se odihnesc, iar jandarmii se ocupă de treburile administrative. Mîine se vor reîntîlni la un nou antrenament pentru misiune. Pe 16 octombrie va fi derby-ul Steaua - Dinamo.  

Adina Dragomir este reporter la Radio România Cultural şi are blogul www.scenamea.ro.