Iubesc femeia, nu hîrtia

"Iuuubeeesc femeeiiaa, blondăăăă sauu bruuunăăă, îîîîmi eee toootuuunaaa, deopotrivăă le iuuubeeesc, deopotrivăă le doreeesc ." Mi se întîmplă tot mai rar să mă uit cu plăcere în revistele în care poţi admira, pe fiecare pagină, femei pe chipul cărora se citesc liniştea, perfecţiunea, dorinţa de a te convinge de orice. De orice li se spune, înainte de şedinţa foto, că trebuie vîndut. Sînt atît de multe produse care trebuie cumpărate indiferent dacă avem sau nu avem nevoie de ele... Totul este de vînzare, iar o femeie frumoasă - a devenit deja banalitate - vinde orice. De la pastă de dinţi la avioane, de la conserve la laptop-uri, absolut orice poate fi vîndut de un chip adus cu atenţie din Photoshop spre ecuaţiile frumuseţii perfecte. "Femeia din revistă" nu are decît o problemă. Aceea de a nu se putea recunoaşte în oglidă cînd, demachiată şi lipsită de luminile reclamei, ar vrea să se privească şi să spună: "am reuşit". Criza dedublării ei se transmite, fix pe dos, la "femeile obişnuite" de pe stradă care, tot în oglindă, constată cît de imperfecte sînt faţă de "femeile de succes" din reclame şi atunci cumpără - la cutie, la bax, la disperare - creme, detergenţi, cosmetice, vopsea de păr, aparate pentru fitness - orice le promite "rezultate vizibile de la prima folosire". Celebrul "Tu eşti femeeeiaaa visurilor meeelee" nu mai îmi sună straniu în ureche. Îmi sună distopic de-a dreptul; femeile sînt chiar mai obsedate de frumuseţea lor decît sîntem noi, bărbaţii. "Lipsa vîrstei" femeilor din revistă, din reclame sau de la televizor, nu mai miră pe nimeni. Tinereţe fără bătrîneţe... înseamnă astăzi că nici un rid, cută sau 100 de gr în plus nu au voie să apară, ca din senin, fără să facem orice pentru a reveni imediat la imaginea perfectă de dinainte. Dorinţa noastră de absolut începe şi se termină la nivelul pielii. Este o simplă imagine pe foaia de hîrtie.