Inutil.ppt

Ultimele pe care le-am proiectat nu aveau nici măcar un cuvînt rătăcit în cele treizeci de cadre. Doar scene din filme, picturi clasice şi fotografii ciudate. Publicul m-a privit la început ca pe un nebun. Apoi a început să mă asculte. Cu adevărat. Lepădarea de canonul prezentării Powerpoint, ieşirea din litera

-ului m-a mîntuit de irelevanţă. Ai grijă, însă, erezia asta te poate excomunica din parohia corporatistă.

Prezentările în format .ppt sînt metafora perfectă a ineficienţei fudule din zona corporate. Ideile bune se nasc şi mor în diapozitivele orizontale printate sau proiectate, subliniate doct cu marker-ul sau cu pointer-ul laser. Deciziile aberante sau măsurile inumane devin digerabile dacă le traduci în două paragrafe de text şi un grafic cu sinusoide. Powerpoint-urile nu au, în sine, nici o valoare sau utilitate. Nu sînt clare sau definitive ca un buget sau un calendar înşirat în Excel. Nu au valoarea minimă contractuală a unui e-mail sau a unui document Word pe care, la o adică, poţi trînti o semnătură şi o ştampilă. Sînt degeaba. 

Cu toate astea, sînt extrem de populare, se învaţă în cei trei ani de acasă ai oricărui aspirant la funcţia de manager, sînt atît de intrate în standard, încît nimeni nu le mai poate contesta. Pentru că Powerpoint-urile fac ceva important: justifică. Motivează aflatul în treabă al micilor şefi sau al contractorilor confuzi, incapabili să ia o decizie. Motivează în faţa clientului munca invizibilă, deşi importantă, a unor departamente care nu comunică atractiv, prin definiţie. Se adună în teancuri şi foldere, propunere după propunere, ofertă după ofertă, ca o redută în jurul scaunului atît de preţios din rîvnitul birou de pe colţ. Ideile şi cifrele din ele pot fi furate, modificate, reciclate şi regurgitate după nevoi, an după an, licitaţie după licitaţie şi conferinţă după conferinţă. Sînt mîncarea cu soia pe care nimeni nu are chef să o gătească, cu un gust fad, care satură, în schimb, pe toată lumea.

În ultimii trei ani, am vîndut clienţilor corporatişti lucruri pe care este greu să pui un preţ: consultanţă în strategie, traininguri şi experienţe de învăţare. Genul de produs imaterial, greu de argumentat într-un buget, dificil de înţeles şi de negociat, atît de diferit de achiziţiile de pixuri sau de bilete de avion cu care sînt obişnuiţi managerii. Invariabil, mi s-au cerut Powerpoint-uri care să-mi detalieze oferta, care să-mi rezume cursurile pe care le predau, care să poată fi trimise mai departe către un şef sau auditor pe post de chitanţă. Powerpoint-urile fac munca mea cinstită, pun o etichetă de preţ pe ideile pe care le vînd sau pe care le ajut să apară. Bonus, le permit oamenilor care îmi cer ajutorul să mă ignore, să butoneze telefoane sau să-şi închidă agendele, pentru că, nu-i aşa, oricum vor primi prezentarea pe e-mail. 

Am pierdut clienţi şi voi mai pierde. Pentru că refuz să acopăr prin încă un document cu zorzoane absurdul şi inutilitatea. Desenez pe foi mari procese şi cartografiez idei împreună cu clientul, foi pe care-l încurajez să şi le atîrne în birou. Trimit mail-uri lungi, închegate ca nişte eseuri, pline de poveşti şi de exemple. Ordonez conştiincios tabele cu costuri şi timpi. Iar cînd trimit Powerpoint-uri, am grijă să fie atît de abstracte încît să necesite un dicţionar de specialitate sau multiple întîlniri ulterioare. 

Powerpoint-urile sînt verişoarele mai sexy ale stufoaselor note de fundamentare din administraţia publică. Sînt un tunel întortocheat care nu duce nicăieri, dar care te ţine ocupat şi nu te lasă să vezi peisajul dezolant de afară. Pentru că afară nu se întîmplă nimic important. Pentru că lumea este prea ocupată să-şi apere spatele ca să mai facă faţă situaţiei. 

Acest articol putea ajunge, în lumea reală, o prezentare întinsă pe măcar 12 pagini, incluzînd citate din Dalai Lama sau Steve Jobs, două poze cu adolescenţi rebeli şi măcar o diagramă Venn. De fapt, acest articol se va transforma într-un ppt la viitoarea conferinţă unde voi fi chemat să spun ceva deştept şi inspiraţional despre comunicare. Nu înainte de a mi se cere, pentru conformitate, un Powerpoint justificativ. Dacă doriţi o prezentare despre inutilitatea prezentărilor, sînt aici. Promit că va costa enorm.

Saga – bilete la clasa de mijloc