Între privat și social

Care e termenul neutru, într-o serie de sinonime destul de lungă în care se întîlnesc, ca de obicei, Orientul şi Occidentul, expresivitatea populară şi eufemismul cult? Cel mai frecvent e closet, pe care îl aleg în genere şi dicţionarele noastre, pentru a grupa în jurul său explicaţiile şi sinonimele. Îl înregistrează şi dicţionarul academic (DA, volumul I, litera C, 1940), ca neologism - pe atunci - recent, cu varianta water-closet. Termenul e printre cele mai vechi anglicisme pătrunse în română, în mare măsură prin intermediar francez şi german, cu pronunţia adaptată şi cu accentul deplasat pe silaba finală. Englezescul closet, cu sensul "cămăruţă", "cabinet" (de origine franceză, din clos), a fost preluat de mai multe limbi în compusul water-closet (datat 1755), păstrat astăzi mai ales prin abrevierea WC. Anglicismul reajunge în franceză la începutul secolului al XIX-lea, circulînd apoi mai ales în formele de plural water-closets şi waters ("aller aux waters"); în germană, apare şi în varianta Klosett. În vreme ce water-closet a ieşit din uzul englezei britanice şi americane (care preferă azi termeni ca loo, restroom etc.), abrevierea WC se foloseşte în continuare în multe limbi din spaţiul european, fiind pronunţată după regulile locului (în franceză: ve-sé). În mod surprinzător, DEX 1996 nu înregistrează forma vece (prezentă totuşi în suplimentul său din 1988); WC, vece sau veceu lipsesc şi din DOOM 2005. Noroc cu dicţionarul academic (volumul XIII, litera V, 1997), în care apare adaptarea veceu (cu varianta vecé). În mai toate limbile şi culturile, zona lexicală a necesităţilor fiziologice este pîndită de tabuuri şi produce eufemisme mai mult sau mai puţin obscure. În româna standard, neologismul closet s-a devalorizat deja într-o anumită măsură, trecînd în categoria cuvintelor exacte, dar nu perfect neutre stilistic: potrivite într-o descriere realistă, dar evitate în interacţiunea socială. Closet poate fi ilustrat de citate literare şi publicistice, interbelice (apare, de exemplu, în proza lui Ionel Teodoreanu sau Mircea Eliade) şi actuale ("albeaţa de laborator a closetelor", la C.T. Popescu - Copiii fiarei, "se auzea tot: apa trasă la closet, voci de la televizor, muzică...", M. Cărtărescu - De ce iubim femeile). Pentru o întrebare discretă, într-un restaurant, closet e însă prea direct; veceu se situează cu o treaptă mai sus pe scara informal/formal, dar cel mai recomandabil pare a fi toaletă/toalete, franţuzism folosit deja eufemistic la origine - la toilette (în Belgia) / les toilettes (în Franţa) - şi preluat de mai multe limbi, de la engleză la rusă - cum o arată experienţa turistică şi tualetul lui Vasile Ernu. De altfel, o comparaţie lingvistică şi interculturală demonstrează că eufemismele cele mai tipice şi banale se bazează pe extinderea metonimică a spaţiului consacrat igienei personale: dacă toaleta e în genere closetul public, cel privat este mai ales baie (în mai multe limbi pot fi desemnate astfel - it. bagno, sp. ba