Între mai bine și acasă

- argument -

Despre identitate discutăm frecvent, variat, cu nuanţe. Este sentimentul de a te simţi acasă, familiar, bine. Toate comunităţile de care ne ataşăm ne conferă identitate, sentimentul de a fi noi înşine, dar nu singuri, ci ca membri ai unui grup care este al nostru. Astfel de spaţii identitare sînt foarte diverse şi merg de la familie, sat, oraş, regiune la etnie, religie, profesie, echipă de fotbal preferată etc. Toţi ştim sau simţim că identitatea contează. Este mai puţin clar însă cînd, cum, în ce condiţii, în ce grad. Dacă, spre exemplu, o legăm de dezvoltare regională, contează? Fără îndoială, dar, iarăşi, urmează o serie lungă de întrebări de felul celor amintite anterior. În plus, lucrurile se complică pentru că nici sintagma dezvoltare regională nu circulă cu sensuri foarte limpezi. Aceasta a cîştigat proeminenţă în spaţiul public românesc mai ales după instituirea regiunilor de dezvoltare, la sfîrşitul anilor ’90, în contextul pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Urmare a propunerilor din Carta Verde a Dezvoltării Regionale, documentul fondator pentru noua politică regională din ţară, au apărut noi entităţi teritoriale – cele opt regiuni de dezvoltare – şi instituţionale, de tipul Agenţiilor şi Consiliilor de Dezvoltare Regională. A urmat o perioadă în care noile entităţi au intrat într-un con de umbră. După aderarea ţării la Uniunea Europeană, după constatarea bizarei incapacităţi de a obţine şi folosi eficient fonduri europene, a urmat o revenire la interesul pentru regiunile de dezvoltare. Nu cumva lucrurile nu merg bine cu absorbţia fondurilor europene pentru că aceste regiuni au fost prost conturate? Nu cumva deficienţele lor rezidă în faptul că nu se suprapun nici pe graniţe de regiuni istorice, nici pe grupări etnice, nici pe vechile ţări sau alte decupaje teritoriale similare? Altfel spus, există ideea că dezvoltarea spaţială nu merge cum ar trebui pentru că noile regiuni nu îmbracă haina unor contururi identitare ştiute. 

În tot acest context, dezbaterile par să meargă pe linii paralele, cu agende care nu comunică între ele, la nivel de populaţie, mass-media, politicieni, specialişti etc. Or, cu agende paralele, fără comunicare, problemele nu pot fi rezolvate. Obiectivul prezentului grupaj de materiale este de a ajuta la deschiderea unor canale de comunicare între specialişti şi diferite tipuri de public în familia tematică a relaţiei dintre dezvoltare regională şi identitate culturală. În acest scop, am adresat trei întrebări unor specialişti în domeniul dezvoltării regionale şi alte trei întrebări pe teme de identitate regională. Selecţia nu a mai fost una pe criterii de specialitate, ci de sensibilitate probabilă la temă. Le mulţumim celor care şi-au găsit timpul să răspundă la întrebările noastre. Urbanistul Gabriel Pascariu ne-a fost alături, activ, în acest demers şi îi mulţumim. Ne-am fi dorit o şi mai mare diversitate a punctelor de vedere puse în discuţie. Sperăm totuşi ca secvenţele de gîndire pe care le-am cules şi pe care le punem în circulaţie să fie un punct de pornire.

N. red.: Tema săptămînii este discutată în emisiunea "Punerea pe gînduri" la RFI România.