Insuportabila uşurătate a criteriilor

Amestec tot mai eteroclit de calitate ştiinţifică şi de improvizaţie frizînd impostura, peisaj scuturat spasmodic de scandaluri de corupţie, structură humboldtiană suferind de hemoragii acute de materie cenuşie bine pregătită şi motivată, structură antreprenorială în conflict cu un Minister slab, incoerent în reforme, dar, orişicît, instituţie europeană, "universitatea românească" are toate motivele să îşi limpezească urgent viaţa şi politicile. Universitatea noastră nu e nici cu totul murdară, nici deplin curată: e gri, şi pe asemenea nisipuri mişcătoare, se ştie, cresc junglele corupţiei. Unde ne sînt profesorii? Numărul lor uriaş, în epoca postcomunistă, a încetat de a mai garanta excelenţa învăţămîntului superior. Avansările discutabile (dar nu se pot face retrogradări, fireşte) au constituit reţele de solidaritate şi de putere pe criterii extraacademice: s-au făcut averi, s-au născut boieri... Dar nici politicile recente de modificare a criteriilor de avansare nu reuşesc să iasă din zona de gri. În esenţă, strategia rămîne cea a contabilizării punctelor şi a deresponsabilizării instanţelor de validare. "La ei", Johns Hopkins University cere, pentru postul de profesor de literatură franceză contemporană, următoarele: "3 ani de experienţă de predare universitară postdoctorală, cunoaştere fluentă a francezei, o listă de publicaţii consistentă cu aşteptările unei instituţii majore de cercetare" (

). Judecarea publicaţiilor revine juriului de concurs, se înţelege. România are, după socotelile mele, pentru aceeaşi situaţie, pe lîngă legi, Ordinele MEC nr. 5098, 5099, 5100 şi 5101 (octombrie 2005), 3548 (aprilie 2006), HG nr. 567/2005, Anexa 5 la O.M.Ed.C. nr. 356/15 februarie 2007. La care se adaugă prevederile, şi mai stricte, dar în acelaşi spirit, ale unor universităţi din "liga I". Pe baza lor, să ne imaginăm cum ar fi evaluaţi doi concurenţi: unul, francez, "crescut" după standardele lor, celălalt, român, produs "acreditat" al ultimilor 17 ani de libertate. Să-i numim FR şi RO. Din motive de spaţiu, mă rezum la cerinţele din documentele oficiale recente. Criteriul 1. Activitatea de cercetare. Două granturi/contracte de cercetare, în cel puţin unul fiind director (în ultimii 5 ani), iar unul din ele fiind internaţional. FR: are un grant privat de 1 an, în ultimii 5 ani. RO: participă la 5 granturi CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţămîntul Superior), e director al unuia din ele şi aceasta se echivalează cu grantul internaţional. Criteriul 2. Contribuţia ştiinţifică. Articole cotate ISI sau publicate în reviste acreditate CNCSIS - (7-9 minim), cărţi (două, în ultimii 5 ani, dintre care una ca autor prim sau unic). FR: nu are articole ISI (întrucît domeniul nostru nu cunoaşte asemenea publicaţii, în genere) şi - străin fiind - nu a publicat nici în reviste CNCSIS, ci doar în Poetics Today, Poetique etc. Ultima carte datează din 2002 (Editura PUF nu e acreditată CNCSIS nici ea...). RO: 225 de studii, articole, conferinţe, eseuri în reviste CNCSIS, 4 cărţi de autor în ultimii 5 ani, 3 volume coordonate (la edituri acreditate CNCSIS). Criteriul 3. Prestigiul profesional. FR: e citat adesea ca o referinţă în teoria literară pe plan mondial, a fost director de departament. Premiul Academiei Franceze (2002). Membru într-un juriu de doctorat pe semestru, în medie. RO: a fost decan, prodecan, prorector, inspector general, expert CNCSIS, membru în 5 jurii de doctorat pe semestru, în medie. A organizat colocvii şi conferinţe naţionale. Are 4 premii naţionale, ca scriitor. RO are, "la noi", cîştig de cauză. Pînă cînd concursurile româneşti vor număra "steagurile" candidaţilor (într-un tabel Excel sumativ), fără să lase juriului (presupus incoruptibil) responsabilitatea validării contribuţiilor lor ştiinţifice, orice "adaptare", "echivalare", "înţelegere" este - de fapt - posibilă. RO e o construcţie imaginară, pe modelul universitarului român de succes. FR e însă real, e profesorul Laurent Jenny, de la Universitatea din Geneva, care se amuză constatînd, amical şi stupefiat, că el, aici, n-ar fi bun nici de lector asociat... Iar disponibilitatea universităţilor noastre de a suspenda orice criterii (prin "echivalări" ad-hoc), doar pentru a "aduce" un profesor străin, mă sperie la fel de mult ca şi legile nepotrivite, în sine.