Încotro curge Dîmboviţa
Mîndria naţională suferă cumplit: intrăm în Europa fără o capitală pe deplin europeană, care nu are nici măcar un centru istoric precum cel al Braşovului. Ne dăm seama că avem o capitală dîmboviţeană, întinsă, prăfoasă, dezorganizată, pe care nu o putem iubi. Într-o încercare disperată de a regăsi occidentul din noi, credem că salvarea urbei şi a conştiinţei noastre cetăţeneşti depinde de restaurarea grabnică a Lipscăniei. Faţadele lustruite, trotuarele măturate, cafenelele, magazinele de suveniruri şi Oficiul turismului de pe strada Şelari vor face ca Bucureştii să intre în marea familie a oraşelor listate în ghidul Michelin; pe străzile mărginaşe vor apărea panouri indicatoare (centre, centro, centru, center şi pandantul lor: alte direcţii, toate direcţiile, vă mulţumim, reveniţi). Oraşul va deveni clar pentru miile de turişti europeni şi japonezi care, epuizînd Principalele Curiozităţi Turistice, vor flana pe străduţele întortocheate, medievale, cu ochii într-un plan distribuit gratuit, pînă cînd, osteniţi, vor intra într-una din cîrciumioarele pitoreşti, cu scopul explicit nu de a mînca, ci de a descoperi bogăţiile gastronomice ale aborigenilor, cum ar fi ciorba lipovenească, poalele-n brîu şi, la alegere, braga sau horinca. Brelocurile reprezentînd Casa Poporului vor fi depăşite estetic numai de cele cu Hanul lui Manuc sau, pentru mai multă zvelteţe, de acelea cu Foişorul de Foc (obiectiv turistic excentric, recomandat avansaţilor). Un circuit paralel, dar foarte frecventat, va propune descoperirea vieţii de fiecare zi în epoca lui Nicolae; se va porni de la Casa Poporului şi se va continua cu Palatul Primăverii, încheindu-se, sper, cu un prînz chez lâhabitant, în zona Călăraşi Nou, cu o ciorbă de adidaşi şi o mîncărică de tacîmuri ca la mama acasă, stropite din belşug cu brifcor şi încununate de adevăratul nechezol. O plimbare cu barca pe lacurile din salba Colentinei, pentru vizitarea noilor cartiere burgheze, şi o cină la restaurantul panoramic din noul cartier rezidenţial Bordei (La Hutte) vor încheia o zi turistică plină. A doua zi, turistul va avea de ales între shopping european pe Calea Victoriei, chinezesc la "Europa", tradiţional, în Piaţa Matache (salvată de la demolare de o iniţiativă susţinută a societăţii civile), revenindu-ne astfel, cel puţin în grai, acea piaţă Matache Masslarue - cum o numea, proaspăt stabilită în Bucureşti, tante élise Pompe