Începe vara

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă.” Sigur, versul imediat următor al lui Arghezi e despre moarte. Așadar, vorbim despre toamnă ca despre anotimpul frumos care tocmai a trecut sau despre toamna vieții noastre? Vorbim despre minunea, blîndețea și poezia culorilor sau despre moartea naturii care intră în iarnă, pregătindu-se astfel de reînvierea din primăvară? Punem refrenul catastrofei climatice, al secetei și al viitorului sumbru al omenirii vinovate sau ne bucurăm de ce vedem și simțim pe moment? Pînă la urmă, fiecare alege ce-i convine și ce i se potrivește.

Limpede este că toamna care trece a fost în cea mai mare parte a ei extrem de frumoasă, atît de frumoasă încît ne-am gîndit că nu poate fi trecută cu vederea. Trebuie consemnată și îndosariată, cu frunzele ei galbene și roșii, în „ierbarul” Dilemei vechi, asemeni oricărui eveniment important.

Ca un anotimp al nostalgiei, toamna aceasta ne aduce aminte, evident, de alte și alte toamne mai frumoase sau mai urîte, colorate și întunecate sau colorate și luminoase. În toamnele de acum cîteva decenii, elevii, studenții și soldații culegeau recolta. Lumea era cam întoarsă pe dos, din cîte ne amintim (mai pe dos decît acum). Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu așa-numita „practică agricolă”. La rîndul lor, sătenii nu-și vedeau capul de treabă, se preocupau de proviziile pentru iarnă, puneau murături, făceau zacuscă, preparau țuica și vinul pentru tot anul, adunau lemne pentru foc, strîngeau nutrețul pentru animale... Acum lucrurile sînt ceva mai simple. Sătenii au centrale pentru încălzire și bani de la rudele plecate în străinătate (care muncesc pe alte ogoare), cu care își cumpără tot ce le trebuie de la magazin. Agricultura se face profesionist, cu tractoare care au dotări nemaiauzite, armata e și ea de profesioniști, iar elevii și studenții își pot începe liniștiți cursurile (numai dacă vor). În condițiile astea, toamna nu mai e doar o alergătură. Nu mai vine doar cu grijile iernii care se apropie. Dacă nu chiar pentru visare, îți poate lăsa măcar un răgaz pentru ceva contemplare.

E un sezon al moderației înțelepte, în care gîndurile ți se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede. Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare. De altfel, toamna a inspirat dintotdeauna cînece și filme, picturi și lansări de modă.

În cele din urmă, însă, ca toate lucrurile de pe lume, și toamna poate fi ceva foarte relativ. Nu doar că însăși teoria relativității a lui Einstein a fost publicată toamna, dar să nu uităm că în emisfera sudică acest anotimp începe în martie și se termină în mai. Acum, acolo, pur și simplu, începe vara.