Înapoiați mental
„Rezistența” la vaccinare apărută în România, comparativ cu restul Uniunii Europene (exceptînd colega noastră mai mică, Bulgaria), ne duce automat la întrebarea: oare cît de înapoiați sîntem? Dacă ne mai uităm și la o țară cu foarte multe probleme, India, cu sărăcia ei nemăsurată, descoperim că, deja de acum vreo cîteva săptămîni, acolo a fost depășit un miliard de doze de vaccin administrate populației. Mai mult, într-o singură zi au fost vaccinate nu mai puțin de 22 de milioane de persoane, adică mai mult decît toată populația României. Constatarea asta nu poate decît să ne creeze nedumeriri și mai mari. Adică în India să nu existe idei naturist-antivacciniste, să nu existe concepții retrograde, să nu existe negaționiști sau partide de tip AUR? Greu de înțeles. Dacă PIB-ul per capita în România este de circa 33.000 de dolari, ceea ce ne situează pe locul 66 între cele 225 de țări luate în calcul, India se află pe locul 155, cu 7.000 de dolari pe cap de locuitor, anual. În ce privește Human Development Index – un indicator mai complex care ține seama de veniturile populației, de gradul de școlarizare și de speranța de viață la naștere –, lucrurile nu stau prea diferit: din cele 189 de țări luate în discuție, India e pe locul 131, iar România pe locul 49. Iar întrebarea pe care ne-o puneam la început poate fi deja mai nuanțată: oare cu ce fel de înapoiere ne confruntăm în România?
Oricum am lua lucrurile, economic, tehnologic, ca nivel de trai sau de dezvoltare, în lume, țara noastră se află în prima treime, uneori chiar și în primul sfert. Așadar, obiectiv vorbind, pe baza cifrelor, a te naște în România ar trebui să fie considerat un noroc, chiar dacă, de obicei, noi nu părem deloc conștienți de asta.
Problema e și că sîntem obișnuiți să ne raportăm la țări apropiate geografic, Germania, Italia, Austria... care sînt însă cu mult mai dezvoltate. Asemenea comparații sînt descurajante. Iar, în general, o parte a populației noastre pare preocupată de înapoierea acută față de Occident, fără a conștientiza, în același grad, diferențele care există față de marele rest mai sărac al lumii. Despre o altă parte a populației, ocupată doar cu traiul de zi cu zi, putem observa că nu pare să judece lucrurile neapărat în termeni de progres și înapoiere.
Dosarul care urmează își propune o analiză a stadiului în care ne aflăm pe mai multe planuri, pornind, cum spuneam, și de la constatarea fenomenului nevaccinării. Un refuz pe scară largă, pe care Adrian Stănică îl compară cu binecunoscuta poveste a unor sălbatici care se temeau să fie fotografiați, ca nu cumva să li se fure sufletul. Noi sîntem însă un soi de sălbatici aparte, care folosesc smartphone-ul. Statisticile arată că, dacă numărul telefoanelor mobile a depășit de mult numărul populației, procentul persoanelor vaccinate complet anti-COVID e abia la o treime din totalul locuitorilor. Adică prea înapoiați tehnologic sau ca nivel de trai nu părem a fi. E posibil atunci să fim înapoiați mental (a nu se citi mintal)?