„În România încă nu este împămîntenit învăţatul online“ - interviu cu Silvia BOGDAN

Pentru început, cine și ce este Școala de valori?

Sîntem o organizație nonguvernamentală care a luat naștere în 2009 la inițiativa unor tineri care, în urma unui program la care au participat în țările nordice, au revenit în țară cu dorința de a dezvolta un program care să se adreseze adolescenților. Programul s-a dorit a fi un soi de ghid în zona de multiculturalitate, care să obișnuiască tinerii cu ideea de a studia în străinătate și cu perspectiva revenirii mai apoi în țară, pentru a putea să schimbe lucrurile în bine. Așa a apărut, de fapt, programul Grow, cel mai mare program național de educație non-formală din țară, pe care îl derulăm din 2010. Sîntem la a 14-a ediție, proiectele derulîndu-se de două ori pe baza unui curriculum specific fiecărei grupe de vîrstă, de la clasa a IX-a pînă la clasa a XII a, un curriculum care ajută elevii să treacă prin cele mai interesante abilități specifice vîrstei la care se află.

Dați-ne cîteva exemple.

Învață, de exemplu, cum să lucreze în echipă, cum să comunice mai eficient, cum să-și planifice timpul, ce înseamnă management de proiect, ce presupune să fii voluntar, care sînt valorile, cum descoperi aceste valori, ce te ghidează, pînă la urmă, în viață. Accentul cade, la clasele mai mici, pe zona de autodescoperire și pe poziționarea față de ceilalți, și crește gradual spre zona de leadership, astfel încît participanții să înceapă să acționeze într-un fel care să le schimbe lor viața și viața celor din jur.

În acest context, proiectul Laboratorul de cariere, în care sînteți parteneri ai BCR, continuă cumva viziunea ONG-ului pe care îl reprezentați. Cum a început această colaborare?

La Școala de valori ne-am dat seama că, indiferent de programele pe care le desfășurăm, dacă nu înțelegem generația cu care lucrăm, poate fi o problemă și, ca atare, am dezvoltat o divizie care se ocupă de cercetarea tinerilor. Am descoperit multe lucruri, în materie de aspirații, nevoi, valori, principii de viață, dar ne-am dat seama că, pe lîngă toate acestea, există o fractură mare între învățămîntul preuniversitar și piața muncii. Astfel, am început să ne îndreptăm și spre zona studenților, și așa am ajuns să avem niște discuții de parteneriat cu BCR, prin 2014. BCR e foarte ancorată în zona de responsabilitate socială, desfășurînd foarte multe activități și dezvoltînd proiecte de profil. Am avut discuții pe mai multe paliere și am ajuns la o variantă în care ne-am dat seama că ar fi interesant să lucrăm împreună. Deși nu aveam mare experiență pe zona de studenți, voiam să dezvoltăm un program cît mai integrator din punct de vedere al oportunităților pe care le-ar oferi acest program tinerilor. BCR, via Nicoleta Deliu, a venit cu această idee de a crea o platformă de resurse pentru studenți care să meargă și spre profesor și comunitatea de business, să devină o platformă autosustenabilă în timp, să se adreseze tuturor celor 400.000 de studenți din țară și, practic, să ofere cadrul și infrastructura necesare pentru ca atît studenții și profesorii, cît și comunitatea angajatorilor să intre în contact.

La ce vă referiți cînd vorbiți despre autosustenabilitatea platformei?

BCR-ul a finanțat cu mulți bani platforma, ca urmare a faptului că am dezvoltat-o de la zero. Este creată pe trei piloni: programe educaționale, de tip soft skill, care ajută studentul să poată deveni angajabil dezvoltîndu-și niște abilități necesare integrării organizaționale și lucrului în cadrul companiei; un al doilea pilon e destinat creării unei comunități care să permită studenților, profesorilor și angajatorilor să interacționeze, iar al treilea e destinat angajatorilor care pot veni pe platformă atît cu programe de internship și job-uri pentru studenți, dar și cu un conținut educațional specific industriei din care fac parte. Autosustenabilitatea pe care o avem în vizor se referă la contribuția pe care toți aceștia o pot avea pe platformă, în sensul că ne dorim ca utilizatorii activi ai platformei să devină și ambasadori, și contributori. Odată ce un student a trecut printr-o serie de module educaționale, poate să devină contributor prin crearea de valoare și venirea cu resurse pe platformă pentru cei din comunitate. Să doneze timp și să creeze programe educaționale și să fie o resursă la dispoziția altor studenți care să poată beneficia de know-how-ul lui. Scopul e acela de a ajuta tinerii. Vrem să creștem angajabilitatea tinerilor, să creăm o comunitate de oameni care să devină autonomi și să înceapă să facă schimbări la nivel de societate. Prin această platformă, alături de BCR, am creat premisa care să ofere pe de o parte infrastructura dezvoltării tinerilor, dar și posibilitatea de a le urmări traseul profesional și educațional.

Cît de important e acest Laborator de cariere în societatea noastră?

Ce am descoperit, lucrînd cu tinerii, e că aceștia sînt diferiți de generațiile anterioare, iar noi vrem să punem în valoare toate generațiile care muncesc; să înceapă să învețe împreună și să învețe unele de la altele. Cred că cel mai important lucru e să înțelegem asemănările și cum să facem ca toate aceste generații să conlucreze. Tinerilor le trebuie know-how-ul pe care îl au generațiile baby boomers și X, iar acestora, abilitățile tehnologice și de spontaneitate ale tinerilor.

Ce provocare aduce Laboratorul de cariere?

Pentru noi, faptul că am luat-o practic de la zero a fost din start o provocare. Să putem aduce în spațiul virtual cerințele BCR-ului și să putem oferi o gamă cît mai largă de „ancore“ pentru studenți ca să poată fi prezenți pe platformă și să rămînă acolo, să înceapă să o folosească și să dezvolte conținutul ulterior, să ne putem rafina modalitatea de a aduce în prim-plan instrumente sau module atractive pentru studenți. Pentru studenți, vorbim despre o provocare la educație. Din păcate, în România nu este încă împămîntenit învățatul online și, deși mare parte dintre respondenții pe care i-am avut în cercetare folosesc Internetul și sînt conectați, ei preferă interacțiunea față în față. Ne-am dat seama că e important să avem un program în care să ne și în­tîl­nim în cadrul unor workshop-uri cu ei, să putem să-i îndemnăm să intre online pe platformă. Studenții intră pe platformă și se declară interesați de acest proiect, dar nu continuă din motive dintre cele mai diverse, de la „Nu am timp“ sau „Am examene“ la întrebarea „Cu ce mă ajută această platformă?“. Bineînțeles, nu ai cum să afli la ce te ajută acest tip de platformă, dacă nu o accesezi în mod serios, dacă nu aloci timp să descoperi modulele.

Un scenariu pesimist și unul optimist al viitorului acestei platforme?

Din punctul meu de vedere, al coordonatorului de proiect, pot spune că scenariul pesimist e că vom strînge 100.000 de utilizatori, numărul pe care îl vizăm pentru primul an, dar că aceștia nu vor trece prin toate modulele. Scenariul optimist spune că vom avea cei 100.000 de utilizatori la sfîrșitul primului an, iar aceștia nu doar că vor trece prin module, ci vor povesti și altora despre experiența pe care au obținut-o în urma cursurilor oferite de platformă.

a consemnat Stela GIURGEANU