„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO

În 2016, atunci cînd a propus pentru prima dată conceptul orașului de 15 minute, Carlos Moreno părea un utopist. Astăzi, cînd conceptul e deja aplicat la Paris, putem spune că a fost, de fapt, vizionar. „Dacă vrem să reducem traficul autovehiculelor e nevoie să regîndim felul în care e structurat orașul astfel încît să avem acces, în imediata vecinătate, la tot ce are de oferit un oraș”, spune Carlos Moreno. L-am întîlnit la București, unde a fost invitat de ARCEN și de Institutul Francez în cadrul conferințelor „Orașe (im)posibile”.

Ce înseamnă, mai exact, dreptul de cetate?

De foarte multă vreme, urbaniştii moderni s-au concentrat pe problemele de infrastructură din oraşe şi în special pe calitatea drumurilor, pe calitatea transportului în comun şi pe calitatea locuirii. „Dreptul de cetate” sau „dreptul la oraș” e o sintagmă introdusă de Henri Lefebvre și se referă în termeni generali la dreptul la locuință. Bineînțeles că sînt aici mai multe conotații. A locui o cetate, a împărți o cetate sau un oraș împreună cu alții înseamnă și a împărtăși un proiect comun și un set de reguli de conviețuire. Cuvîntul civitas, care stă la baza substantivului cetate, nu se referă doar la locul fizic unde conviețuiesc oamenii, ci la ideea de comunitate. Iar polis înseamnă binele comun. Dincolo de dreptul la locuință mă interesează cum să fiu un bun utilizator al orașului și cum putem obține servicii de calitate. Definim calitatea vieții prin prezența sau absența serviciilor, mai ales în proximitate.

Cum s-au schimbat revendicările oamenilor în legătură cu acest drept de cetate? S-au schimbat pretențiile în felul în care măsurăm calitatea vieții?

Cred că, atunci cînd vorbim de cetățeni care locuiesc într-un oraș, există o dificultate. Adesea pretențiile sînt mai mari decît propria noastră disponibilitate de a face o schimbare. Exemplul concret e legat de schimbările climatice. De peste 40 de ani oamenii de știință trag semnale de alarmă în legătură cu efectele schimbărilor climatice. Astăzi ne aflăm în situația de urgență climatică. Însă cetățenii, care ar trebui să-și schimbe modul de viață în raport cu această urgență, continuă să trăiască așa cum s-au obișnuit. Desigur, sînt locuri în lume, în special în Europa, în țările nordice, unde oamenii nu doar că au sesizat pericolul, dar și-au asumat și o schimbare de comportament. În siajul mișcării inițiate de Greta Thunberg, lucrurile încep să se schimbe. Acum, spre deosebire de cum era în urmă cu un deceniu sau două, tinerii de la oraș nu mai sînt chiar atît de nerăbdători să-și ia mașină, mulți nu-și iau nici măcar permisul. În același timp, administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni. Dar asta nu se întîmplă peste tot. La București se vede foarte clar cît de atașați sînt oamenii de mașinile lor și de modul de viață cu care s-au obișnuit. Sau, în fine, pentru cei trecuți de o anumită vîrstă, e un atașament față de un mod de viață la care au visat, dar care le-a fost multă vreme interzis – mașina fiind astăzi, pentru ei, semnul libertății și un simbol al statutului social pe care nu vor să-l piardă.

La București, problema cea mai gravă identificată de locuitori e absența parcărilor. Este de datoria primăriei să asigure locuri de parcare pentru toate mașinile?

Nu cred că la București principala problemă e numărul prea mic de parcări. Principala problemă e numărul prea mare de mașini. Sînt două milioane de locuitori în București și cel puțin un milion de autovehicule în circulație. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem e cum sînt folosite aceste mașini. La ce folosește mașina? Chiar avem nevoie de ea la toate deplasările? Pentru anumite deplasări, nu putem face altfel? De ce nu oferim mobilitate cu bicicleta? De exemplu, oamenii aleg școli care sînt departe de locul în care locuiesc copiii și, prin urmare, este nevoie de 45 de minute pentru a duce un copil la școală. De ce facem asta? Chiar e necesar? Înainte să ne gîndim la parcări ar trebui să găsim răspunsuri la aceste întrebări.

La Paris, primarul Anne Hidalgo a desființat zeci de mii de locuri de parcare pe marile bulevarde. Cum a fost primită această inițiativă de locuitorii orașului?

Într-adevăr, primarul Parisului a propus desființarea a 60.000 de locuri de parcare. Paris este un oraș în care se merge destul de mult pe jos. Importanța mașinii la Paris e relativ scăzută. Chiar și în întreaga regiune Île de France a scăzut utilizarea mașinii personale în ultimii 30 de ani. Dificultatea este pentru oamenii care locuiesc în suburbii. Cu cît creăm mai multe afaceri locale, cu cît creăm mai multe activități culturale, cu cît creăm mai multe servicii medicale în proximitate, cu atît mai puțini oameni au nevoie să-și folosească mașina. E nevoie să regîndim felul în care e structurat orașul astfel încît să avem acces în vecinătate la tot ce are de oferit un oraș. Și e nevoie de multă pedagogie.

Cum vedeți viitorul vieții urbane odată cu introducerea la scară largă a mașinilor autonome etc.?

Noile tehnologii sînt un instrument excelent cînd vine vorba de crearea de noi servicii care cresc calitatea vieții. Nu am fost niciodată un mare fan al mașinilor care se conduc singure, pentru că am spus mereu că un ambuteiaj de mașini diesel, un ambuteiaj de mașini electrice ori un ambuteiaj de mașini cu conducere autonomă tot un ambuteiaj este. Chestiunea nu e să ne mișcăm mai repede pentru a merge mai departe (la școală, la spital, la birou ori la cumpărături), ci să ne deplasăm mai puțin cu mașina. Pentru asta e nevoie de o altă organizare a orașului astfel încît fiecare să avem toate aceste servicii în vecinătate. Oricum, mașinile autonome sînt testate deja de ceva vreme și nici un model nu funcționează cu adevărat. Mai e mult pînă cînd vor intra efectiv în uz. Cu adevărat relevant însă e sistemul de algoritmi care va permite partajarea mașinii și transport la cerere, pe baza unor trasee virtuale pentru mai multe persoane. Noile tehnologii sînt un atu extraordinar pentru a ne schimba modul de viață. Însă, în ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării.

interviu realizat de Matei MARTIN

Foto: wikimedia commons