În căutarea emoției
- argument -
Întrebarea de la care a pornit acest dosar e cît se poate de simplă – Ce ne mai emoţionează?, în contextul în care sîntem bombardaţi zilnic de lucruri extreme: morţi filmate, grozăvii de tot felul, ştiri şi imagini tari care nu ne mai captează atenţia mai mult de cîteva secunde.
În lumea de azi relaţionarea se face altfel: oamenii ajung să se cunoască pe Facebook şi să se despartă din aceleaşi motive. Copiii accesează Internetul şi asta le schimbă vrînd-nevrînd imaginarul. Mi-a rămas în minte felul în care descrie Serge Tisseron, în cartea sa, Psihologia jocurilor video (Editura Trei, 2010), fîstîceala şi neputinţa de a comunica normal a cuplurilor de adolescenţi pe care le poţi vedea în diferite cafenele din Paris. E vorba, de cele mai multe ori, de tineri care au vorbit mult în spaţiul virtual, au ars etape ale comunicării, ştiu o grămadă de lucruri unul despre celălalt, dar cînd vine momentul emoţiei live, a întîlnirii faţă în faţă, a jocului de priviri şi a apropierii umane, sînt vidaţi de orice reacţie şi nu mai ştiu ce să facă. Apoi, şi la capitolul emoţie artistică lucrurile nu sînt mai puţin contorsionate. Cînd se vorbeşte/scrie despre o bienală de artă contemporană sau despre o carte, un film, să spui că te-a mişcat cu adevărat s-ar putea să fie prea puţin. Cu toate astea, ceea ce căutăm în fiecare operă artistică e emoţia. Ea face diferenţa dintre meşteşug şi artă, oricîte tomuri s-ar fi scris de-a lungul timpului despre interpretare.
S-au produs mutaţii la nivel emoţional? Capacitatea de a înregistra şi înmagazina informaţii ne-a diminuat capacitatea de a ne lăsa impresionaţi sau, din contră, sîntem din ce în ce mai vulnerabili şi consumăm artă în diverse forme, clasică şi post-postmodernă, în încercarea disperată de a simţi ceva?
În căutarea unui răspuns la întrebarea – Ce ne mai emoţionează? –, i-am invitat să răspundă pe Cosmin Bumbuţ, Suzana Dan, Daria Ghiu, Vera Şandor, Alina Purcaru, Gruia Dragomir, Mădălina Georgescu, Ana Dragu, Bogdan Stănescu şi Ileana Bîrsan.
Dar important era să ieşim puţin din zona consumatorilor profesionişti de artă, aşa că puteţi citi şi o anchetă realizată la Cluj de jurnalista Raluca Bugnar.
Trebuie să recunosc, răspunsurile semnatarilor din acest număr pe mine au reuşit să mă emoţioneze.