Imaginea care contează

Ne îmbrăcăm pentru a-i impresiona pe ceilalţi, haina îl face pe om, oricine poate să fie la modă, eleganţa este atemporală etc. De-a lungul timpului am colecţionat cele mai ciudate şi bizare mituri care circulă în moda românească şi nu numai. Unele le-am auzit de la oameni importanţi, altele mi le amintesc chiar spuse de mama mea, de prietenele ei, de colegi de şcoală, de cei de la birou... dar cîte din ele sînt adevărate? Sînt întrebări pe care le-am mai pus într-un articol dintr-un glossy celebru, dar îmi place să revin la ele că doar „repetiţia este mama învăţăturii...“ (sau şi acesta este un mit?).

Trăim într-o perioadă în care, fie că ne convine, fie că nu, imaginea contează. Este un fapt demonstrat zilnic, fie la o întîlnire de afaceri, fie într-un restaurant. Ca să nu mai vorbim de birou, podiumul nostru zilnic de modă unde scannerele funcţionează la maximum, iar pauza de masă devine o „masă rotundă“... Asta este, imaginea contează! Şi pentru că am învăţat acest lucru atît de important, relativ repede, a venit şi timpul să ne construim o imagine adevărată. Din tonele de reviste, din aducerile aminte, din spusele colegilor, din ce mai auzim de pe la designeri, din ceea ce mai vedem pe „podiumurile improvizate“ ne creăm un propriu sistem valoric, pe care încercăm să-l punem în aplicare în fiecare dimineaţă cînd deschidem dulapul pentru a ne pregăti de show-ul nostru cotidian. Aici începe partea interesantă. Nu ştiu prin ce miracol, majoritatea se „lipesc“ doar de cele cîteva false mituri care circulă nestingherite prin modă, iar de aici lucrurile încep să se complice. Ei copiază un look dintr-o revistă, căci revista de modă este sursa principală de informaţie. Realizată aşa cum trebuie, ea poate influenţa şi transforma nu doar înfăţişarea unei persoane, ci chiar şi moda. Dar cei care citesc o revistă uită că paginile de modă, aproape ca un adevărat designer, sugerează, nu dictează. Noi nu facem parte din „planeta Tokyo“, unde acei mici asiatici cu apetituri şi carduri de credit pe măsură intră într-un magazin cu foaia smulsă din revistă şi tot ce cumpără e identic.

Rezultatul unei astfel de abordări este de cele mai multe ori jalnic, chiar patetic. Am putea spune într-un fel că intri într-o competiţie neloială cu o fată a cărei meserie este să arate bine. În spatele fiecărei fotografii reuşite de modă se ascunde o întreagă echipă care ştie cu exactitate ce să facă pentru ca rezultatul să impresioneze, o echipă pe care aproape nimeni nu o are la îndemînă. Un editorial de modă trebuie tratat ca o lecţie de şcoală. E ca un text din care profesorul te pune să scoţi ideile principale. Trebuie să treci peste fotografie şi să preiei doar ceea ce ţi se potriveşte sau te poate inspira, în funcţie de personalitatea şi statutul tău social.

„Nimeni nu poate să poarte aşa ceva!“ Fals şi adevărat, în acelaşi timp. Poate din cauza necunoaşterii sistemului modei, mulţi uită un lucru simplu: nu întotdeauna ceea ce văd într-o revistă sau într-un show de modă li se adresează. Moda este ca un supermarket: cumpărăm doar ceea ce ne trebuie şi, din cînd în cînd, mai dăm o raită şi pe la celelalte raioane, ca să vedem ce mai este nou. Şi încă un lucru – o afirmaţie a unui designer pe care îl respect: orice obiect în lumea asta are un cumpărător! Aşadar, vă rog să uităm că sîntem o naţie care se pricepe extrem de bine atît la fotbal cît şi la modă.

Haina îl face pe om: marele mit al modei... Cum spuneam, trăim într-o perioadă în care imaginea chiar contează. Sau să nuanţăm: calitatea imaginii contează! Haina nu îl face pe om, dar îl poate scoate din mulţime. Îl poate pune în valoare. Îi poate schimba starea de spirit.

Ovidiu Buta este fashion director la GQ Magazine.