Iașii-n praf și pulbere

Oricît de matinal ai putea fi, arareori reușești să alegi o oră potrivită pentru a evita cozile de mașini care se formează dis-de-dimineață la intrarea principală în Iași, prin Păcurari. În jurul orei 7 și 30 de minute, rîndurile măsoară aproape un kilometru, pînă cînd nodul este oarecum străpuns la fiecare rond lăsat în urmă. Dacă nu ai un ceas la îndemînă, nu îți rămîne decît să improvizezi. Din apropiere, o betonieră pare a fi o clepsidră zgomotoasă care bate măsura secundelor pierdute. E aproape imposibil să nu întîlnești una în trafic. În fiecare zi, orașul e ca o sufragerie în care mașinile intră cu bocancii plini de praf sau de noroi și lasă pe la colțuri cîte un odor proaspăt de combustie. O constantă care pune sănătatea oamenilor în pericol și vigilența autorităților la încercare. 

Situația, la firul prafului

Dan Damian are 38 de ani și vizitează șantiere în fiecare zi. Are propria afacere în domeniul instalațiilor termice și obișnuiește să străbată orașul în lung și-n lat. Pînă nu de mult locuia în cartierul Canta, într-un apartament cu ferestrele orientate spre stradă, într-o zonă cu trafic greu. „Cît mai erau copaci în zonă, mai exista un filtru. Pe lîngă poluarea sonoră de la tramvaie și TIR-uri, s-au hotărît cei de la Primărie să facă locuri de parcare, în fața fiecărui bloc. Au tăiat toți copacii care erau la marginea trotuarului și au făcut alveole pentru parcare. Dacă lăsam geamul deschis ca să aerisesc, două-trei ore, praful de pe pervaz era de un deget.“

Nașterea celui de-al doilea copil l-a determinat să se reorienteze către o locuință în afara Iașiului. Alți doi vecini din bloc au urmat același exemplu. „Am ales zona Breazu (n.r. – sat din comuna Rediu). Nu e aproape, nu e nici departe. Te poți bucura, însă, de liniște. Ai o grădină în care copiii se pot juca.“ Vorbește acum despre liniște ca și cum ar fi o nouă descoperire. Nu s-ar mai întoarce la vechea locuință.

Apartamentul, în schimb, a fost vîndut repede. L-au achiziționat doi tineri prin programul Prima Casă. Bogdan Grigorescu, administratorul unei agenții imobiliare din Iași, afirmă că poluarea nu a ajuns încă un criteriu determinant pentru familiile aflate în căutarea unei locuințe. „Doar poate din cauza zgomotului nu aleg un apartament cu vedere la bulevard. Că e zgomot sau că e un pic mai mult praf, dar aleg un bloc la bulevard cu vederea în spate, decît să meargă prin cartier. Ei nu se gîndesc la praf. Poate după ce îl cumpără nu le convine asta.“

Din 1992 și pînă în prezent, populația rezidentă în comunele principale aflate în vecinătatea Iașiului s-a dublat. Oamenii tind să aleagă un apartament sau o casă în Valea Lupului, Ciurea, Miroslava, Rediu sau Bîrnova datorită prețului și mediului liniștit, însă de multe ori asfaltul, canalizarea și rețeaua de apă nu țin pasul cu dezvoltarea proiectelor imobiliare, iar pe un drum pietruit în fața casei se răspîndește mai mult praf decît pe o arteră intens circulată din Iași. „Ideea e că cine se mută la blocurile noi în afara orașului, se mută pentru că sînt prețuri mai mici, nu pentru că e mai puțină po­luare. Cu casele e altceva. Casele sînt foarte scumpe. Mulți vînd, înșiruite, duplex-uri. Infrastructura la periferie nu e cea mai bună. Sînt străzi foarte înguste. Ca să ajungi în oraș e foarte greu, mai ales dacă ai copii“, completează Bogdan Grigorescu.

Ce fac autoritățile de la Iași?

După ce a fost întors de mai multe ori de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Planul privind îmbunătăţirea calităţii aerului în municipiul Iaşi a primit, în final, undă verde și a fost adoptat pe 31 iulie. Pe hîrtie, totul arată bine. Amenajarea de spații verzi, încurajarea mersului cu transportul în comun şi cu bicicleta, extinderea zonei centrale prin transformarea ei într-un pietonal mai larg. În schimb, monitorizarea șantierelor de construcții rămîne o piatră de hotar. Pe ici, pe colo, un garaj poate răsări nestingherit pe un spațiu verde, un copac dispare, iar o cotă este depășită. „Nu există, clar, un control în timp. Sperăm să avem acces, contra cost, la anumite hărți din satelit, […] iar un program să compare situația existentă în oraș. Avem probleme cu construcțiile noi. Dorim ca pe viitor să le obligăm să își parcheze toate mașinile în subteran. Lucrurile nu sînt simple“, afirmă viceprimarul Radu Botez.

Potrivit acestuia, toate prevederile din plan ar trebui să funcționeze, însă, în conjuncție cu demersuri ale Guvernului: „Noi așteptăm aceste măsuri: șosea de centură, mai ales pe latura nordică. Așteptăm măsuri și am făcut propuneri concrete: o schimbare a modului de impozitare a autoturismelor.“

Cele mai optimiste scenarii în privința finalizării tronsoanelor lipsă din șoseaua de centură arată că execuția ar putea fi realizată până în aprilie 2022, iar o nouă taxă de poluare, posibil la finalul lui 2018. Anul trecut, în Iași au fost înmatriculate aproape 16.000 de autoturisme second hand, cu 40% mai mult față de 2016.

Profesorul Silviu Gurlui de la Facultatea de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, președinte al filialei municipale USR, afirmă că soluțiile propuse în documentul municipalității sînt adaptate unei realități mult prea blînde, iar dimensiunea poluării este cu totul alta. „Acest plan trebuie să țină seama de un număr de surse de poluare, de calitatea, amplasarea lor, care nu este fixă, ci dinamică, în timp și în spațiu, or’ această monitorizare este defectuoasă. Noi am pus la punct un echipament care este unic în țară, capabil să identifice în atmosferă, de la sol în altitudine, pînă la 20 de kilometri, în special poluanți.“

Facultatea de Fizică va dezvolta în cîteva luni o unitate mobilă pe baza echipamentului cu laser de peste două milioane de euro existent în laboratorul profesorului Gurlui. Măsurătorile vor putea fi atunci mult mai precise și mai cuprinzătoare. Pe scurt: vom putea ști cît de poluat este Iașiul. „Acești compuși poluanți ce nu sînt monitorizați se regăsesc în aerul respirabil, iar atunci cînd plouă, aceștia sînt spălați spre bazinele de apă, iar apa, cu toată mizeria din atmosferă, omoară, mai departe. […] Cu instalația din laborator putem monitoriza calitatea atmosferei din punct de vedere chimic – ce poluanți avem la orice moment de timp“, afirmă Silviu Gurlui.

Cum s-a ajuns aici?

În urmă cu trei luni, România a fost trimisă în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru nerespectarea valorilor-limită convenite pentru calitatea aerului. Sesizarea a fost făcută în baza raportului ce viza Bucureștiul, însă anterior acestui pas, Iașiul se situa, la rîndul său, sub lupa Comisiei Europene. S-au cerut planuri pentru reducerea cauzelor poluării cu particule în suspensie. Este vorba de aşa-numitele pulberi PM 10, foarte fine, care pătrund cu uşurinţă în sistemul respirator. Printre acestea, praful, sporul de mucegai sau unele emisii generate de autoturisme şi de încălzirea locuinţelor.

În Iași sînt șase stații de monitorizare a calității aerului. Agenția pentru Protecția Mediului din municipiu arată că în anul 2017 s-au înregistrat depăşiri zilnice ale valorii-limită, mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic. Stația Podul de Piatră care a raportat acea valoare este intens contestată de municipalitate pe motiv că analiza s-a făcut într-o perioadă în care se desfășurau lucrări la infrastructură în zonă. În schimb, din datele APM Iași rezultă că mai există o stație, mai puțin expusă la trafic, care înregistrează, la rîndul său, valori peste limita acceptată.

În municipiul Iași, situația din teren arată astăzi la fel, iar scenariul depășirii limitelor admise are toate șansele să se repete și în acest an. Am întîlnit ieșeni care încep să ia în calcul alte zone pentru locuit. Mulți, în schimb, nu țin cont de poluare atunci cînd își aleg o locuință. Împinse de la spate, autoritățile evaluea­ză și propun, în final, o serie de măsuri, iar cercetătorii ieșeni arată că datele culese și soluțiile de combatere a poluării sînt sinonime cu apa de ploaie și praful în ochi. 

Lucian Bălănuță este jurnalist.