Iarmarocul de imagini

Un prim-ministru PNL iese de Ziua Mondială a Mediului la cules de gunoaie. Un preşedinte de ţară (fost PD) face naveta cu helicopterul să vadă de un pod şi iese din spital, să vadă de o aviară. O doamnă deputat PIN vorbeşte afectat contra relelor moravuri inoculate de emisiunea cu Iri (sau cu Monica). Un PRM-ist suspină la glăsuirea numelui "România", un PNG, la vorba "Domnului", unul PSD, contra operaţiei vieneze. Toţi zîmbesc, se încruntă, plîng, pun mîna, la o adică, şi pe lopată, şi/sau pe tîrnăcop, merg cu metroul (o dată în mandat) şi strîng continuu mîini şi voturi. Toţi îşi poartă sentimentele şi principiile la butonieră, cînd pe stînga, cînd pe dreapta, în ritmul modei, ispitind prin glas mieros şi bătaie prelungă de gene, să vii să-i cumperi. Diferenţe? "Nici una. Sînt la fel. Nişte hoţi!" Şi, printr-o demonstraţie simplă, de logică şi bun-simţ, Răzvan, un informatician de 32 de ani, a ajuns la concluzia că nu poţi avea încredere în cineva care cheltuieşte zeci de miliarde într-o campanie electorală, doar pentru a fi ales într-un post pentru care, teoretic, primeşte un salariu de doar cîteva zeci de milioane pe lună. "Investiţia e mai mare decît profitul, deci, în afara posibilităţii de a fi nişte mizantropi şi buni samariteni, cum poţi să te încrezi în ei?" "Eu pot să spun că mă încred, în sfîrşit, în cineva." Traian Băsescu. "Nu-i e frică, domnule, să admită că greşeşte, cînd greşeşte, nu-i e frică să-şi recunoască propriile limite." Andreea este fotograf, are 28 de ani şi-mi aminteşte că în campanie, domnul Băsescu şi-a făcut mea culpa, autoetichetîndu-se drept "fost comunist". "A mai fost... ceva cu homosexualii, a zis ceva de rău de ei, după care a retractat, şi-a cerut scuze." O întreb, atunci, dacă retractarea e semn de încredere sau de şiretenie şi strategie. "Chiar dacă ar fi aşa, asta înseamnă că e mai deştept decît toţi ceilalţi, iar asta mă îndreptăţeşte să am, în continuare, încredere în el." "Eu cred în doamna Macovei. Pentru că este serioasă şi nu se hlizeşte şi nu se întinde peste tot, ca toţi ceilalţi, şi e chiar primul politician care pare că luptă cu corupţia" - profesor, 43 de ani, Bucureşti. Despre ministrul Justiţiei, ca de altfel şi despre restul politicienilor, domnul profesor află exclusiv prin intermediul presei, al televizorului, cel mai mult. Încrederea în politicieni se construieşte, de cele mai multe ori, la talk-show-uri. "Pe vremuri, în domnul Roman." Este o pensionară de Cişmigiu, acolo unde părerile se iţesc la tot pasul, în toate culorile şi nuanţele. "Era un om deştept, vorbea multe limbi străine şi vorbea, în general, ca un om învăţat." Doamna foloseşte timpul trecut, îi atrag atenţia, zîmbind, că Petre Roman este încă printre noi... "Nu, doamnă, nu mai e" şi din reveria trecutului în care căzuse, se aprinde brusc şi se revoltă în actualitate. "Roman este ca toţi ceilalţi." Schimbarea la faţă s-a produs tot în emisiunile de talk-show, unde "a început să devină agresiv, nimeni nu-i mai putea zice nimic, nu i se mai putea imputa nimic că sărea cu fundu-n sus". Iar doamna de Cişmigiu a încetat să se mai încreadă într-un asemenea om. Şi aşa a dispărut Petre Roman de pe firmament. "Păi... în Becali" - şi rîde, în timp ce-mi întinde un balon colorat de 5 lei. Este vorba de vînzătoarea de baloane, din Cişmigiu şi de Becali, cel de peste tot. Ba de la ştirile din sport, ba de la toate talk-show-urile, "adică este el cineva, dacă apare aşa de des". Că pe unde dai, numai de Becali dai. Şi mi-l descrie, mai apoi, în trei cuvinte: sportiv, credincios, haiduc. Adică "un adevărat apărător al săracilor şi al Domnului, om cu frica lui Dumnezeu care dă şi în stînga, şi în dreapta cu bani", la săraci şi la sinistraţi. Ea ar alege un preşedinte ca Becali, numai că data trecută l-a ales pe Băsescu. Păi, de ce? "Păi, domnu' Băsescu e domnu' Băsescu, a avut mai multă prezenţă!" "Eu cred în Stolojan pentru că pare un om serios." Iar doamna Simona Petre, pensionară, fostă educatoare, investeşte mai mult de 50% din încrederea ei, în spatele acestei aparenţe, neştiind însă să-mi spună mai nimic despre trecutul politic al lui Theodor Stolojan Pentru că la talk-show-uri vin numai "oameni importanţi". Altfel n-ar fi invitaţi. Pentru că în unii se crede dacă au simţul umorului, în alţii, din contră, dacă posedă o mină serioasă. Dacă nu-şi pot justifica mandatul prin fapte, îl justifică prin vorbe. Astfel tînărul Ponta "le zice bine", domnul Guşă "are sînge în el", iar doamna de la PIN e femeie, în primul rînd, iar mai apoi, "are charismă". Este, pînă la urmă, un iarmaroc al imaginilor în care încrederea devine monedă de schimb pentru mimică şi gestică, mai mult decît pentru fapta din spatele vorbei.