Hexakosioihexekontahexaphobia
După tradiție, la fiecare ședință de redacție stabilim cine alcătuiește Dosarele tematice ale viitoarelor numere. Cînd am întrebat redacția ce idei sînt pentru numărul 666, ca niciodată, s-a lăsat o secundă de tăcere grea. Nu era un blocaj al imaginației (așa ceva nu există la noi). Era o poticnire de moment a unor oameni inteligenți, instruiți și bine exersați în ale ironiei în fața numărului. Și cine nu s-a poticnit măcar o dată-n viață cînd a dat, cine știe cum și unde, de 666?
După secunda de tăcere, a urmat, evident, cavalcada de comentarii și rîs. Glumea toată lumea într-o gălăgie veselă, vorbea fiecare peste celălalt cu fervoare și mi-am dat seama a mia oară că cel mai bun fel de a alunga teama de tenebre este gluma solară, rea, mușcătoare, urmată de rîsul deplin și zgomotos. Fapt este că, după glume și zeflemele, nimeni nu voia să-și asume numărul 666. Prin urmare, am decis că, dacă nu vrea să-l facă nimeni, o să-l facem toți. Asta a înveselit din nou atmosfera și, simțindu-ne împreună, am plecat, rîzînd, la întîlnirea cu numărul fiarei…
666 are o istorie bogată. Totul pleacă de la ultimele versete ale celui de-al treisprezecelea (nu începeți și cu 13, vă rog!) capitol al Apocalipsei Sfîntului Ioan Teologul, din Noul Testament. Fiara va sili pe toți oamenii care vor să mai trăiască să își pună pe mînă sau pe frunte semnul ei, „adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.“
S-a spus că, citind felul în care vechii evrei scriau numerele (nu existau cifre, cum știm noi – literele erau folosite pe post de cifre astfel încît orice număr era, deopotrivă, un cuvînt), 666 înseamnă „Nero Cezar“. Mai toți teologii de astăzi sînt de acord că autorul Apocalipsei asta a și vrut să spună – fiara era, pe moment, încarnată în teribilul Nero. Alții au decodificat literele numărului găsind numele Împăratului Dioclețian (și el prigonitor de creștini). Au fost și decodificări „ideologizate“ – cîndva, după schismă, folosind semnificațiile numerice ale literelor grecești de astă dată, au fost oameni care au găsit în 666 cuvîntul „latini“. În a doua parte a secolului al XVI-lea, un mistic catolic a găsit în 666 numele lui Luther și nu a trecut mult pînă cînd discipolii lui Luther au găsit în înfricoșătorul număr sensul „Vicarus Filii Dei“, denumire ce se găsește pe tiara papală. În fine, toate relele lumii (așa cum le văd oamenii, cu subiectivismul lor adeseori comic) se pot decripta în 666. La noi, acum vreo doi ani, 666 a fost cumva legat de cardul de sănătate și a început o marginală isterie publică, de-a trebuit să intervină Patriarhul pentru a-i potoli pe drept-credincioși, arătînd că el însuși are card de sănătate. Mărturisesc că, documentîndu-mă pentru acest Dosar, am încercat să regăsesc opiniile înfricoșaților de atunci ca să înțeleg, spre a vă explica dumneavoastră, care era legătura între 666 și „cipuri“ (căci ceea ce înspăimînta, de fapt, nu era cardul în sine, dar „cipul“ din el). Nu am putut găsi nimic coerent. Poate că, în general, despre 666 nu se poate găsi nimic coerent. Dosarul de față, așadar, se plimbă dilematic printr-o incoerență care, totuși, continuă să înfricoșeze…
Ilustraţie de Ion BARBU