Hazul și „copiii veacului“ - interviu cu Nechifor Bugeac, creatorul paginii de Facebook „Letopiseț“
De ce „Letopiseț“?
Pricina iaște aceasta – „Încurcătura den Vechime“, unde pisălește domniia voastră, nu ierea slobodă.
De unde ideea scrierii în limba arhaică?
Taina iaște una. De ar fi să pisălesc deaspre vieața și iubirile unei desfrînate, s-ar cuveni a pisăli dirept în șpaniolește, iscălindu-mă cu nume de muieare; alt-minteri, pisălind deaspre ceea ce se pretrece în vremile lui Ioannie Vodă Gotul și ale Dracnei, pisălesc în „limba vechilor cazanii“, iscălindu-mă Nechifor Bugeac. Fieșcărei istorii îi iaște menit graiul său.
Cît de proastă e lumea de azi?
Mă tem că nu atîta gloatele sînt proaste, cît aceia carii se cred înțelepți.
Cît de ticăloasă?
Cu cît te afli mai de-a dreapta, mai pentru slobozenia vorbei, cu atîta te lepezi de ticăloșie.
Ce înseamnă social media?
Vroiți, dar, a spune „Ceaslovul Chipurilor“, au Cartea lui Zuchie, locul unde lumea își pretrece timpul cu nasul înfundat în oglinzi sclipitoare, cercetînd cadre cu mîțe.
Dar umorul ce înseamnă?
Hazul iaște acela carele îi supără pre mulți „Copii ai Veacului“, cărora li se spune și „Floci de omăt“.
Cum apar prejudecățile?
Acestea apar cetind ce-au scris în-vă-țații de-a stînga, cum ar fi inglejii de la Străjeriul. Poci desluși și cum dispar: cercetînd „Letopisețul“.
Extremismele?
Mai-mare preste acestea iaște Zuchie, carele hotărăște ce iaște îngăduit a se da în vileag, afurisindu-te degrabă de ai dzis ceva neîngăduit de Anghela, Crăiasa Nemților – iară la noi în țeară iaște Divanul Obștesc Protrivnic Osebirii, carele pre mulți i-au certat cu gloabe pentru că au îndrăznit a spune lucrurilor pre nume.
Ce e viața?
Deaspre vieață au pisălit un alt hronicar, censtitul Miron Costin, carele gîndea cum că iaște „cumplită“ și „cu griji și primejdii cum iaște și ața“, adecă „prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare“. Iară eu, nevrednicul, îndrăznesc să adaug cum că vieața nemica nu iaște fără mîțe.
Ce e moartea?
Moartea – au mutarea la Domnul, căreia i se mai dzice și pristăvire – iaște aceea carea l-au uitat pre Ion Iliescu.
a consemnat Eugen ISTODOR