„Hai la olimpiadă!“ - interviu cu Tudor VLAD, preşedintele Fundaţiei eMAG
Cînd a pornit proiectul „Hai la olimpiadă!“ şi care au fost motivele pentru care aţi demarat un asemenea program?
„Hai la Olimpiadă!“ a început în octombrie 2012, iar intenția noastră a fost să definim un program prin care să oferim sprijin copiilor și profesorilor care făceau performanță la matematică, fizică și informatică. Ne-a atras atenția situația în care se aflau atunci echipele care se pregăteau pentru concursurile internaționale – deși în fiecare an obțineau rezultate remarcabile, resursele pentru susținerea pregătirii lor erau mai curînd simbolice, iar premiile promise ajungeau foarte greu la ei. Pe de altă parte, în momentul respectiv toată lumea vorbea doar despre eșecul școlii românești (datorită rezultatelor de la Bac), iar modelele adolescenților erau mai curînd vedete care promovează succesul facil, de o valoare îndoielnică. Am vrut să arătăm că există atît o comunitate de profesori care obțin rezultate uimitoare cu elevii lor, cît și o comunitate de adolescenți care urmează modele reale și valoroase.
În ce constă acest proiect? V-aş ruga să detaliaţi acţiunile pe care le-am văzut pe site: în ce constau, de exemplu, susţinerea concursurilor naţionale, procesul de pregătire pentru competiţiile internaţionale, recunoaşterea meritelor elevilor şi profesorilor cu rezultate remarcabile?
Ulterior, am înțeles că această comunitate a dascălilor autentici și valoroși este amenințată cu dispariția și am direcționat acțiunile programului pentru susținerea ei. Practic, am oferit sprijin pentru toate acțiunile în care aceștia erau implicați, de la pregătire și oferirea de echipamente pînă la organizarea celor mai importante concursuri naționale. Concret, am contribuit cu sumele necesare care lipseau pentru ca aceste acțiuni să se poată desfășura în condiții decente. Pentru olimpiadele naționale am oferit premii și le-am organizat copiilor petreceri la final, cu intenția de a le transforma în evenimente festive care să-i motiveze și pe copii, și ca eveniment în sine, dincolo de competiție.
În ce constă colaborarea cu BCR (cum şi de ce aţi iniţiat această colaborare)?
La începutul anului școlar 2013-2014 am implementat la București un centru de pregătire dedicat copiilor care nu neapărat ajung la olimpiadele naționale, dar care vor să se pregătească la un nivel mai competitiv. Pentru că am constatat că sînt foarte mulți copii care vor și pot să învețe mai mult decît se face de obicei la clasă, iar noi, între timp, îi cunoscuserăm și pe profesorii care îi puteau pregăti. Centrul a început cu fizica și a funcționat foarte bine, iar în anul următor ne-am propus să implementăm astfel de centre și la celelalte materii și în mai multe orașe. BCR, care era deja susținătoare a lotului național de matematică, a fost receptivă la această propunere și de atunci lucrăm împreună pentru acest proiect. Practic, programul nostru se întîlnește cu strategia lor de responsabilitate socială și implicare în comunitățile locale, și atunci ni se pare firesc să acționăm în parteneriat, în loc să facem lucrurile în paralel.
De ce pregătirea din şcoală nu este suficientă (cît de vizibili sînt olimpicii în România?)
Cum spuneam mai sus, școala se află într-un con de umbră, nu este nici un secret că (nici aici) lucrurile nu prea merg și că se află în declin. Eu cred că orice măsuri alternative s-ar implementa, atîta vreme cît nu vor fi atrași oameni valoroși la catedre, lucrurile nu se vor schimba în bine. Iar ca să aduci oameni valoroși trebuie să oferi salarii decente. Pe de altă parte, în sistem a supraviețuit acea comunitate de profesori dăruiți și pricepuți – părerea mea este că ei sînt inima care încă ține în viață acest organism suferind. Dar și ei sînt în pericol… Iar dacă vorbim despre rezultatele lor, lucrurile stau cam așa: în vreme ce toată lumea se plînge că nu mai e nimic bun în această școală românească, că metoda e învechită etc., copiii pregătiți de ei sînt invitați să-și continue studiile la cele mai importante universități din lume. Ceva parcă sună fals…
Printre acţiunile acestui proiect se numără şi implementarea de centre gratuite de pregătire în şcoli pentru elevii dornici de pregătire la un nivel superior. Daţi-ne mai multe detalii.
În momentul de față funcționează 14 astfel de centre în șapte orașe din țară – București, Constanța, Iași, Cluj, Timișoara, Brașov și Buzău. Cursurile se țin de obicei sîmbăta dimineața, iar aici predau acei profesori care știu să-i aducă pe copii la un nivel superior de pregătire, apropiat de nivelul necesar calificării la olimpiadele naționale. Dar scopul nu e neapărat de a merge la olimpiade. Acești profesori nu au doar priceperea didactică, de multe ori sînt ca niște mentori pentru copii. În unele centre de informatică, alături de profesori predau și studenți, foști olimpici cu rezultate. În cele 14 centre predau 156 de profesori și se pregătesc 1882 de copii. În afară de acestea mai susținem activitatea a două centre de pregătire pentru studenți, iar în cazul fizicii și informaticii oferim și echipamentele necesare (laboratoare de informatică, materialele pentru partea de experiment la fizică ș.a.m.d.). Tehnic vorbind, 70% din loturile județene pentru olimpiadele naționale din zonele în care acționăm s-au pregătit în centrele „Hai la Olimpiadă!“. Dar rezultatele reale aș zice că se măsoară altfel. Îmi place să cred că le-am adus puțin mai multă încredere profesorilor cu care colaborăm, că mulți dintre acești copii au învățat să prețuiască rezultatele obținute prin muncă și că, în timp, acești oameni vor deveni modelele care trebuie urmate. Intenționăm să extindem activitatea centrelor în cel puțin douăzeci de orașe din țară pînă în 2020; copii care chiar vor să învețe și cîțiva profesori care chiar știu cum să-i învețe sînt cam peste tot și ar fi mare păcat ca talentul lor să se irosească din nebăgare de seamă.
a consemnat Stela GIURGEANU