Gusturile se discută

12 februarie 2014   Tema săptămînii

- ce au citit copiii de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău -

Cărţile în umbră

● „Umbra cu cărbune-i zugrăvită!“ – m-a plictisit fatalmente D-l Goe... Deşi am curaj să recunosc faptul că, uneori, în fiecare copil se află un mic Goe, schiţa m-a plictisit teribil. La vîrsta mea, nu are cum să nu te enerveze că adulţii nu reacţionează la obrăzniciile acestui copil. Plus că prostiile făcute de Goe mi se par acum de-a dreptul decadente... (Andrei Mihalcea, clasa a VII-a)

● Nu ştiu de ce, dar schiţa Vizită mi s-a părut plictisitoare, poate din cauza musafirului căruia nu-i place nimic la familia la care vine ca oaspete. E un tip capricios. (Sânziana Popa, clasa a VII-a)

● D-l Goe… mi-a bîntuit toată copilăria – vechea istorie a celor trei femei care-l terorizează pe bietul băiat. Nu-mi plac textele vechi. (Cosmina Grigore, clasa a VII-a)

● Ion Creangă nu mi-a plăcut, pentru că operele lui sînt foarte vechi şi nu le pot înţelege, am nevoie de un dicţionar. Mi se par puţin plictisitoare. (Alexandra Săftoiu, clasa a VII-a)

● Toma Alimoş mi-a displăcut din mai multe puncte de vedere. Nu pricep nici în momentul de faţă de ce s-au introdus momentele SF într-o baladă populară – cum ar fi momentul cînd haiducul îşi introduce intestinele înapoi, în corp, şi se leagă cu o cîrpă, după ce a fost tăiat de duşmanul lui. (Ionuţ Albu, clasa a IX-a)

● Baltagul nu m-a impresionat. Nu din pricina poveştii, în sine, ci pentru că am fost obligată să o citesc din clasa a III-a. Mama îmi ţinea lungi discursuri despre cum ar trebui să citeşti ca să nu pici la bac. De atunci, mi-a devenit antipatică. Nu mama, ci cartea. (Alexandra Barbu, clasa a IX-a)

● Baltagul este un roman pe care l-am citit greu. Finalul a fost tragic şi m-a impresionat în mod negativ. Am crezut tot timpul, pe măsură ce citeam, că Vitoria Lipan îşi va regăsi soţul. Pentru mine, e un roman al lipsei de speranţă. (Alina Pătraşcu, clasa a IX-a)

● Din nefericire, în şcoala generală nu ne-au fost recomandate foarte multe lecturi suplimentare. Astfel că opţiunile mele nu au fost mereu cele mai bune. În clasa a VIII-a, am încercat să citesc Mara, romanul lui Slavici – auzisem numai lucruri bune, însă nu s-a potrivit cu gusturile mele din acea vreme. Mi s-a părut o carte plictisitoare şi nu am citit-o pînă la capăt. (Cristina Gheorghe, clasa a IX-a)

● Nu mi-a plăcut Baltagul: este o carte foarte plictisitoare, care îţi induce un sentiment de tristeţe. Cu fiecare pagină parcursă, rămîneai parcă fără vlagă. De aceea, la jumătatea ei m-am oprit, chiar dacă era o carte obligatorie. (Dragoş Ene, clasa a IX-a)

● Planeta celor doi sori, de Horia Aramă, mi s-a părut o lectură inutilă. Totuşi, am citit povestirea aceasta SF în clasă, cam de două ori, cu doamna profesoară, ceea ce a făcut lectura mai puţin detestabilă. E ciudat că astăzi Stephen King e preferatul meu. (Simona Socoleanu, clasa a IX-a)

● Nu mi-a plăcut romanul Amintiri din copilărie – erau prea multe întîmplări şi trebuia să ţin minte din ce capitol face parte fiecare. În clasa a VIII-a aveam în manual fragmentul cu plecarea lui Nică la Socola – pînă aici am citit. Atît. (Bianca Pătraşcu, clasa a IX-a)

● În loc de plimbări pînă la iaz sau fraţi care-şi învaţă sora să adune grîul, în Moromeţii II apar comunismul, problemele politice... Mezinul familiei, Niculae, începe să aibă tot felul de visuri filozofice, în loc să-şi ajute tatăl. Şi, ca totul să fie şi mai rău, povestea de dragoste dintre un băiat sărac şi o fată înstărită se termină brusc. (Alexandru Tănase, clasa a X-a)

● Nu am înţeles atunci, în clasa a VIII-a, de ce ar citi cineva două volume despre viaţa monotonă a unor oameni de la ţară. Tot ce îmi mai amintesc este sentimentul de moleşeală pe care îl aveam tot restul zilei, după ce terminam de citit cîteva pagini din Moromeţii. (Alexandru Zăvoianu, clasa a X-a)

● Cînd am văzut că are cinci sute de pagini, m-am descurajat. Apoi, mi s-a părut deplasată obsesia tînărului ţăran din Pripas, pentru pămînt. Scena în care Ion pupă, literalmente, pămîntul mi se pare neverosimilă şi dezgustătoare. (Andreea Poşircă, clasa a X-a)

● În Ion, nu-mi place că personajele se bat de multe ori. Ion se bate mai ales cu socrul său, care i-a dat deja toate pămînturile. Ana e bătută şi de tată, şi de bărbat, deşi nu le-a greşit cu nimic. Apoi, cînd vine vorba despre Herdelea, încep şi ideile politice, şi toate astea mă plictisesc. (Teodor Moldoveanu, clasa a X-a)

● Creanga de aur de M. Sadoveanu a fost, pentru mine, o adevărată încercare. Mă pierdeam aproape după fiecare pagină. Am citit-o şi am recitit-o, încercînd să ţin minte personajele şi legăturile dintre ele, ceea ce a fost, cu adevărat, dificil. (Elena Cristea, clasa a XII-a)

Cărţile în lumină

● În cartea lui Salman Rushdie, Luka şi Focul Vieţii, eroul este un puşti formidabil care trece prin aventuri de neimaginat, depăşind „niveluri“, ca într-un joc pe computer. Mi-ar plăcea să găsesc în manual un fragment din acest roman. Aşa, aş putea vorbi, la oră, cu doamna profesoară şi cu colegii mei despre taina acestui „foc al vieţii“, despre ce înseamnă să ai o lume a ta, pe care să ştii să o ascunzi uneori de lumea celor mari. (Andrei Mihalcea, clasa a VII-a)

● Mi-ar plăcea ca şi alţii să citească fragmente din Cartea cu bunici, selecţia făcută de Marius Chivu, deoarece ar fi interesant să aflăm poveşti interesante despre bunicii unor scriitori contemporani. (Arina Tacu, clasa a VII-a)

● Mi-a plăcut Prinţul din negură, de Carlos Ruiz Zafón – este o carte cu acţiune palpitantă, te ţine în suspans. (Beatrice Maftei, clasa a VII-a)

● Aş introduce în manual fragmente din romanul lui M. Ende, Momo, pentru că personajul este o fetiţă minunată, care o poartă cu ea pe Casiopeea, o broască-ţestoasă. (Diana Plătică, clasa a VII-a)

● Mi-a plăcut foarte mult Slam, de Nick Hornby, pentru că este un roman despre adolescenţi în criză. (Bianca Pascu, clasa a IX-a)

● Aş citi cu drag, într-un manual, o pagină din Maitreyi sau din Domnişoara Christina, de Mircea Eliade. Sînt romane scurte şi cu acţiune palpitantă. (Teodora Lungu, clasa a IX-a)

● Aş introduce în cartea de română un fragment din Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder: filozofie pe înţelesul nostru, plus mister, elemente care creează interes pentru lectură. (Lavinia Petcu, clasa a IX-a)

● Anul acesta am citit E.E. Schmitt, Cea mai frumoasă carte din lume. Ultima povestire este impresionantă – femeile, aflate în închisoare, scriu pe foiţe de ţigară cîteva rînduri pentru copiii lăsaţi acasă. (Antonia Moşog, clasa a IX-a)

● Mihail Drumeş, Elevul Dima dintr-a şaptea – m-a impresionat pentru că este o carte despre adolescenţi, primele iubiri, întîmplări vesele şi triste. (Bianca Radu, clasa a IX-a)

● Cu cît merg mai repede, cu atît sînt mai mică este cartea unei scriitoare suedeze contemporane, Kjersti Skomsvold. Cartea a fost specială pentru mine şi de aceea mi se pare potrivită într-un manual de literatură. (Vlad Loţan, clasa a IX-a)

● Mi-a plăcut Novecento, personajul lui Alessandro Baricco, pentru că se raporta mereu la pian. Cînd încearcă prima dată să coboare de la bordul vasului pe care se născuse, îşi imaginează lumea ca pe un şir infinit de clape ale unui pian. Nu putea cînta pe un număr infinit de clape... Acest lucru l-a determinat să locuiască toată viaţa pe vas, la limita numărului 88. În plus, romanul are o ecranizare splendidă. (Tudor Cosmin, clasa a X-a)

● În De veghe în lanul de secară, de Salinger, Holden trece prin mai multe şcoli, dar nici una nu-l pregăteşte pentru ce vrea el să devină! Mi-ar plăcea ca, răsfoind un manual, să dau peste replica asta: „Unde se duc raţele din Central Park iarna?“ (Oana Manea, clasa a X-a)

● Poveşti corecte politic de adormit copiii, de James Finn Garner, mi se pare ideală pentru tineri – oricărui adolescent i-ar plăcea să citească vechile poveşti, într-o reprezentare ironic-modernă. (Eugen Onu, clasa a X-a)

● Recomand tuturor romanul Mercur, scris de Amélie Nothomb, autoare contemporană. Este uşor de citit, iar sfîrşitul este ambiguu. Este o carte despre identitate, despre un chip care nu se vede în oglindă. (Ramona Tudose, clasa a X-a)

● Mi-a plăcut Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes, o îmbinare de SF şi studiu ştiinţific. Cartea are formă de jurnal şi este interesantă pentru că, pe măsură ce protagonistul îşi recapătă inteligenţa, dispar din pagină şi greşelile de exprimare. Este o carte despre ştiinţă şi prejudecăţi. (Mădălina Mihalaşcu, clasa a X-a)

● Despre dragoste şi alţi demoni, de G. Garcia Márquez – o carte cu adevărat interesantă, o poveste de dragoste mai ciudată, cu tentă fantastică, în stil marquezian autentic: iubire şi abandon, neînţelegeri, îngeri şi mulţi demoni. (Sorin Caraman, clasa a XII-a )

● L-am descoperit pe Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăseşti, şi cred că este o lectură potrivită pentru liceenii de astăzi, preocupaţi de scenarii apocaliptice într-un viitor al experimentelor de tot felul. (Ramona Văsii)

● Principele, cartea lui N. Machiavelli, ar trebui citită, ca să înţelegem cum devenim victimele unei manipulări. Este o carte de strategie politică. (Laurenţiu Dragu, clasa a XII-a)

● 1984, romanul lui G. Orwell, surprinde o societate de coşmar, care poate deveni oricînd realitate: manipulare, furt de informaţie, Big Brother. Ar trebui să ştim despre lucrurile astea. (Rareş Popa, clasa a XII-a) 

anchetă realizată de prof. Mihaela NICOLAE 

Mai multe