Gol superb marcat de partid
E toamna anului 2000. Sfîrșit de septembrie. Ora 2 noaptea. Într-un cazinou din centrul Capitalei își face apariția președintele Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), Dumitru Dragomir, alintat Mitică. Tensiune, ruletă și fum de țigară. Mitică se încălzește pentru meciul carierei: dimineață îl va înfrunta pe Gino Iorgulescu pentru încă un mandat în fruntea Ligii. Mitică versus Gino. Mitică e mîhnit. Presa îi acordă lui Gino statutul de mare favorit.
În aceeași noapte, în același cazinou, intră principalul sponsor al echipei Steaua București. Numele său: Gigi Becali, la acea vreme o stea mediatică în devenire. Îi dăm cuvîntul domnului Gigi Becali: „Mitică mi-a spus că e «curăţat» şi că nu mai are nici o şansă. Eu, fiind prieten cu Hrebenciuc, mi-am permis şi am fost la uşă la el şi i-am spus despre Mitică. Erau 14 cluburi împotriva lui. Hrebenciuc a sunat la Năstase şi a rezolvat problema. Năstase a schimbat totul pînă dimineaţă”. La ora 2 noaptea, 14 cluburi din 16 erau pro-Gino. Dimineață, după ce s-a sunat de la partid, 11 cluburi din 16 au votat pro-Mitică și doar 5 cu Gino. S-a sunat. S-a votat. S-a cîștigat.
Puțin context politic: în toamna anului 2000, la putere gîfîia încă alianța CDR. Însă PSD, pe atunci înregistrat în catastife ca PDSR, cîștigase detașat alegerile locale, iar peste două luni avea să-și spulbere adversarii la parlamentare și prezidențiale. Ion Iliescu era reales președintele României, iar Adrian Năstase era uns premier. Viorel Hrebenciuc devenea marele sforar al partidului de guvernămînt, deci al țării. O scurtă paranteză: Adrian Năstase îl numește șef al Corpului de Control al Guvernului pe un tînăr jurist pe nume Victor Ponta. Victor Ponta devine acționar al echipei de fotbal FC Național, club condus de Gino Iorgulescu. Timpul trece.
E toamna anului 2013. Tot PSD e la putere, însă în alianță cu PNL. Marele USL. A doua zi sînt alegeri pentru șefia LPF. Cine se înfruntă? Mitică versus Gino, o reeditare a finalei din urmă cu 13 ani, tranșată prin golul superb marcat de Viorel Hrebenciuc în prelungiri. Dar sforile nu se mai trag în crucea nopții la cazinou. Între timp, România a aderat la NATO și UE, gusturile s-au mai rafinat. Cu o seară înainte de alegerile pentru LPF, cei mai importanți șefi de club se strîng într-un restaurant scump din apropierea Arcului de Triumf, dar mai ales din apropierea reședinței lui Liviu Dragnea, la acea dată vicepremier în Guvernul Ponta. Da, Ponta, fostul acționar din clubul lui Gino. Gino, candidatul la șefia LPF.
La ceas de seară (încă nu era de actualitate expresia „noaptea, ca hoții”), la masa ștabilor din fotbal s-au așezat doi invitați-surpriză. Cine credeți? Victor Ponta și Liviu Dragnea. Premierul și vicepremierul României. Peste ani, Adrian Porumboiu, patron al echipei FC Vaslui în 2013, a povestit că binomul Ponta-Dragnea a promis în acea seară o amnistie fiscală de 140 de milioane de euro cluburilor de fotbal. Cu o singură condiție – nerostită, dar pricepută de absolut toată lumea: Gino să fie ales președinte a doua zi. În zori, Gino a devenit șeful LPF, după 17 ani în care a domnit Mitică. Scorul: 11 la 7. S-a promis. S-a votat. S-a cîștigat. Gino e și azi președinte. Ponta și-a încheiat cariera politică, iar Dragnea e acolo unde suporterii l-ar fi vrut pe Mitică Dragomir: „la brutărie”.
Încă o paranteză politică: cina cea de taină din ajunul alegerilor LPF a fost condimentată cu puțin grai moldovenesc, marca inconfundabilului Gheorghe Ștefan, alintat Pinalti, taman din cauza accentului pitoresc. Politic, Pinalti era titular în echipa președintelui Traian Băsescu, însă fotbalistic, ca staroste al clubului Ceahlăul Piatra Neamț, se aliase cu Victor Ponta, rivalul oficial al Cotroceniului. „Gheorghe Ștefan mi-a zis direct «Mînca-ți-aș gura, ti fac»”, povestea, mai tîrziu, Mitică Dragomir. Așadar, Gino Iorgulescu a reușit performanța de a convinge și dreapta, și stînga politică. Imparțial, ca tot românul.
În anul 2000, cînd a debutat meciul Mitică-Gino, fotbalul românesc aplauda la scenă deschisă cîntecul de lebădă al generației de aur și cerea, disperat, încă un bis care n-a mai venit niciodată. România atinsese sferturile de finală la Campionatul European, cu Hagi pe teren pentru ultima dată sub tricolor. Apoi am ratat trei turnee finale, iar la Europeanul din 2008 am fost eliminați de rezervele Olandei. Ne-am calificat, cu șansă, la Euro 2016, unde am pierdut rușinos în fața Albaniei. Zilele trecute abia am învins Macedonia de Nord și am pierdut categoric în fața Germaniei, un meci care ne-a compromis șansele pentru Campionatul Mondial din 2022. Oricum, la Mondiale n-am mai fost din 1998, cînd România era guvernată de Victor Ciorbea. Unele meciuri chiar nu se pot cîștiga la partid. Hai, ai noștri!
Sebastian Zachmann realizează emisiunea Insider politic la Prima TV.