Giorgio Strehler

2 februarie 2008   Tema săptămînii

Oricît aş încerca să scormonesc în ceaţa memoriei şi să numesc pe altcineva, mi-e imposibil. În volumul Mnemosina, bunica lui Orfeu, am creionat, cu nesfîrşită dragoste, admiraţie, tandreţe, o schiţă de portret neconvenţional. Pentru acelaşi personaj. Spuneam atunci că apariţia lui miraculoasă în hăţişul la fel de ceţos ca şi azi prin care mă strecuram, înspăimîntată, este cel mai mare privilegiu pe care mi l-a oferit viaţa. Şi sînt cuprinsă de acelaşi frison nostalgic atunci cînd îmi aduc aminte de el. Nici acum nu mi-l imaginez ca pe un monument, ca pe o statuie. Mă electrocutează şocuri imprevizibile, impresii fugare, o imensă cantitate de senzaţii ameţitoare. Nu vreau să mai evoc momentul întîlnirii cu el şi nici povestea, incredibilă încă pentru mine, a memorabilelor zile cînd l-am cunoscut. Cred şi acum că a fost cel mai mare regizor care a existat vreodată. Cel puţin în efortul (dar nimic din ceea ce făcea el nu părea a fi un efort), să spunem în capacitatea lui de a imagina sinteza - sau perfecţiunea. Ca profesionist era impecabil, inegalabil. Ca actor era fermecător, impunător, unic. Ca director de teatru era un arhitect senzaţional. Era Constructorul. Şi mai era un vizionar fără limite. Dincolo de orizont, spre infinit. În puţinul timp care-i mai rămăsese din viaţă a creat Uniunea Teatrelor Europene. Dacă ar mai fi trăit ar fi realizat Teatrul lumii, acel Theatrum Mundi mitologic, sau poate Teatrul cosmic. Nimic nu era imposibil pentru el. A povesti întîmplări în care personalitatea lui a influenţat evoluţia mea îmi pare orgoliu pur, iar eu nu mă pot apropia, în gînd, de el decît cu umilinţă. Umorul lui era teribil. Era, în primul rînd, un om. A dovedit aceeaşi generozitate pentru toţi oamenii în care a avut încredere. În teatru folosim sau foloseam adesea cuvîntul "magic". Totuşi, spaţiul care îl înconjura pe omul acesta era într-adevăr "magic". A străbate în acelaşi timp şi în acelaşi loc, alături de el, aerul limpede, ameţitor transformă orice creatură în duh, în spirit şi o învesteşte cu puterea eliberatoare a zborului. Puterea libertăţii lui Ariel.

Mai multe