Ghid despre voluntariat pentru adolescenţi
Totul a început cînd am fost acceptată în juriul festivalului de film documentar One World. Nu, nu avea legătură cu voluntariatul, însă a reprezentat rampa mea de lansare în lumea festivalurilor. Această „lume“, în ultimii doi ani, a fost locul meu preferat în care mă puteam implica şi pentru care puteam lucra fără să mă simt vreodată obosită. Am ajuns să îmi fac prieteni în acest domeniu, care, la fiecare noutate, la fiecare anunţ de voluntariat, mă contactau pentru că ştiau cît de mult îmi place să fac asta şi cît de mult îmi doresc să cresc numărul de activităţi extraşcolare din CV-ul meu, pentru beneficiul meu personal, dar şi pentru mai tîrziu, pentru facultate. Însă festivalurile nu au fost îndeajuns. Am vrut să mai încerc şi alte lucruri noi. Aşa că, prin diverse întîmplări, coincidenţe şi/sau cunoştinţe am început voluntariatul şi în alte domenii decît cel al evenimentelor culturale, precum educaţie, ONG-uri şi evenimente sportive.
Voluntariatul a început să fie o practică din ce în ce mai des întîlnită în rîndul adolescenţilor. Am prieteni care au încercat asta măcar o dată şi am şi prieteni care voluntariază mai mult decît o fac eu. De asemenea, majoritatea adolescenţilor vor să studieze în alte ţări, în cazul cărora voluntariatul pe timpul liceului este în general mai important chiar decît situaţia ta şcolară. Pentru aceste universităţi, dacă dai dovadă de iniţiativă, dacă le arăţi că te-ai implicat activ în comunitate şi că ai fost interesat de lucruri ce nu ţineau neapărat de şcoală, că ai reuşit să te îndepărtezi de acel mediu destul de restrîns şi să faci ceva pe cont propriu, reprezinţi un bun candidat pentru unul dintre locurile din facultăţile lor.
Beneficiile voluntariatului sînt nenumărate. De la o dezvoltare pe plan intern, o îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare şi a celor organizatorice, o creştere a încrederii în sine şi o mai bună gîndire critică, la o dezvoltare pe plan extern, o relaţie mai bună cu lumea din jur, o dorinţă crescută de implicare în comunitatea în care trăieşti şi mulţi-mulţi prieteni noi (care îţi împărtăşesc interesele, că, na, doar v-aţi întîlnit într-un loc în care v-aţi dus amîndoi de bunăvoie, nu forţaţi de împrejurări) – toate aceste lucruri reprezintă efectele secundare ale activităţii de voluntariat.
Iar ce e cel mai tare la voluntariat este că are mii de feţe şi că există cîte una care să corespundă intereselor şi abilităţilor fiecăruia. Indiferent dacă eşti pasionat de sport, dacă îţi place să te uiţi la filme, dacă vrei să faci medicina, indiferent dacă eşti timid şi vrei să mai ieşi din
sau dacă stai cam mult în casă şi vrei să te mai dezmorţeşti, există ceva acolo şi pentru tine, un program în cadrul căruia poţi voluntaria şi care te poate ajuta (nu complet, dar îţi poate oferi un avînt) să îţi atingi scopurile. Festivalurile de film (precum One World, care chiar acum îşi caută un voluntar care să-i ajute cu nişte cluburi de film începînd din toamnă), concertele şi festivalurile de muzică din Bucureşti, Şcoala de Valori (ONG care se ocupă cu proiecte legate de educaţia non-formală), ambulanţele, proiectul „Engleză pentru viaţă“ din cadrul Shakespeare School (unde liceenii pot deveni profesori de limba engleză pentru copii din centre de plasament), diversele maratoane sportive care au loc în Bucureşti – sînt doar cîteva dintre mediile în care se practică voluntariatul, sînt doar cîteva nume de pe această listă a posibilităţilor extracurriculare.
Ce se întîmplă dacă nu voluntariezi? Pierzi ceva. Pierzi şansa de a evolua, în principal. Pentru că, dacă nu te implici în ceva în afara şcolii, tot ce îţi mai rămîne de făcut este rutina zilnică de elev obişnuit, cu tot ce înseamnă trezit devreme, mers la şcoală, învăţat materii de bază (care însă nu prea au aplicabilitate în viaţa ta de zi cu zi) şi poate chiar tocit, mers acasă, teme şi poate pierdut vremea puţin pe Internet. Şi după aceea totul se repetă. Patru ani la rînd. Dacă gîndul ăsta te sperie, întreabă-ţi colega de bancă/mama/prietenul cel mai bun/dirigintele dacă a auzit cumva de nişte oportunităţi de voluntariat în zona ta. Şi, odată ce îţi intri în ritm, nu o să mai vrei să te întorci la inactivitatea ta de dinainte (poate doar o dată la cîteva săptămîni, ca să îţi reîncarci bateriile pentru următoarea oportunitate de voluntariat).
Acum, în pragul clasei a XII-a, eu nu pot decît să sper că universităţile internaţionale, la care voi aplica, vor aprecia tot ce am făcut de-a lungul anilor de liceu şi că toate aceste activităţi extraşcolare, toate aceste voluntariate şi-au servit scopul: acela de a mă ajuta să mă dezvolt, de a mă învăţa lucruri ce nu se predau în şcoală, acela de a îmi oferi anumite oportunităţi în viitor şi anumite abilităţi pe care nu aş fi avut cum să le dobîndesc altfel.
Ioana Bogdana Neagu este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“.